În România nu e nevoie să îți amintești cum arăta țara în urmă cu 25-30 de ani sau să devii nostalgic al epocii de aur, pentru că himerele comunismului le regăsiți și astăzi, oriunde în țară. Există unele locuri lăsate exact ca în anii 80, chiar și în București, dar mai ales în localitățile artificial dezvoltate de regimul comunist, care îți dau impresia că perioada cincinalului realizat în patru ani și jumătate a avut multe părți greșite.
Un loc asemănător se regăsește în comuna Popești Leordeni, în sudul Capitalei, pe platforma fostei întreprinderi Danubiana, unde se fabricau cauciucuri. Între blocurile gri, confort 3, se întrezărește o pajiște plină de gunoaie, cu o tribună de beton armat, spartă, pesemne că aici era vestitul stadion Danubiana București. Nu ne înșelăm, chiar așa este. Din casa de bilete a stadionului a mai rămas un gard de fier, din terenurile de tenis din spatele arenei se mai văd doar stâlpii care susțineau fileul, iar sediul clubului a fost cumpărat și servește drept locuință.
VEZI IMAGINI EXCLUSIVE CU RUINA DE ACOLO
Danubiana de ieri, Astra Giurgiu de azi
Din 1996, de când Danubiana București a promovat în Liga a II-a și a fuzionat cu Astra Ploiești, fotbalul a dispărut complet de pe platforma industrială din Popești Leordeni. Echipa de fotbal rezultată din fuziune s-a numit un sezon AS Ploiești Danubiana.
În 1998, sub denumirea vechii rafinării Astra, echipa promovează în prima ligă, iar astăzi luptă pentru un loc în cupele europene, dar nu la Ploiești, ci la Giurgiu, patronată tot de Ioan Niculae.
Pe locul arenei din Popești au început să crească buruienile, dar tot ce s-a aflat în jur, cu excepția blocurilor, a fost dezmembrat bucată cu bucată. Unii îi spun zonei Pripiatul de lângă București (n.r. – orașul fantomă din Ucraina, părăsit după accidentul nuclear din 1986 de la centrala Cernobâl), doar că aici mai locuiesc câteva mii de suflete. Școala de lângă stadion mai are doar stâlpii de susținere, casa de cultură la fel, dar zona unde s-ar putea regiza filme post-apocaliptice este cea de la stadion.
S-a furat și armătura metalică din tribuna de beton
Din 1996 și până astăzi, hoții de fier vechi au ras totul. Baza sportivă arată precum o frunză uriașă mâncată de termite. Timpul nu a iertat nimic, iar nepăsarea autorităților, care dau din umeri și refuză să vorbească, creează imaginea perfectă a României de astăzi.
Tribuna I a stadionului Danubiana, din fier forjat, a fost furată bucată cu bucată, iar astăzi cresc buruieni, dar și spanac, pentru că unii localnici, loviți de sărăcie, trăiesc din mini-climatul de pe fostul teren de fotbal. Imaginile șochează la tribuna a II-a, unde hoții de fier vechi au spart betonul și au furat armătura metalică.
Găurile rămase folosesc adăpost pentru cățelele gestante, iar seara trebuie să ai mare grijă dacă din întâmplare ajungi pe acolo, tot din cauza câinilor.
“S-a ales praful și timpul a stat în loc”
Un localnic, care culegea niște verdeață, de pe fostul teren de fotbal, observă că suntem curioși și ne spune cum s-a ales praful de baza sportivă Danubiana: “Am fost macaragiu, vreo 3 blocuri din cele pe care le vedeți în spate eu le-am ridicat, iar soția mea a lucrat de la început la Danubiana până s-a desființat. Era fotbal frumos aici, singura noastră distracție la final de săptămână. Pe stadion veneau cam 2.000-3.000 de oameni, aveam trupă bună, iar când am promovat în 1996 s-a făcut fuziunea cu Astra. Nu vedeți că nu mai e nimic? Se prăbușesc și halele din spatele stadionului, au furat țiganii tot, n-au lăsat nicio bucată de fier. Pe vremuri era viață aici, acum s-a ales praful și timpul a stat în loc…când venea Dinamo pe vremuri sau alte echipe mari era nebunie aici. Plus derby-urile cu Viscofil. Astăzi, e sărăcie, iar locul ăstae uitat de Dumnezeu”.
Un alt localnic, care a lucrat la Danubiana, își scoate câinele afară, tot pe terenul de fotbal, iar prin spate se zăresc niște băieți tineri care cară niște fier, probabil fură din ce a mai rămas din hală. Intră cu noi în vorbă și își amintește că a și jucat pentru Danubiana: “Au fost vremuri bune, cine s-ar fi gândit după 20 de ani de muncă în fabrica Danubiana că se va închide. A preluat-o Gelu Tofan după Revoluție, dar tot s-a ales praful de ea. Așa putem spune și de echipa de fotbal, care a dispărut la vremea fuziunii cu Astra Giurgiu de azi. Din păcate, aici nu mai e nimic, iar lumea o duce din ce în ce mai greu”.
Îi lăsăm pe oameni în treaba lor, părăsim apăsați zona cu gândul că moartea socialismului și începutul capitalismului au lăsat urme adânci și astăzi în viața socială a românului…să nu mai vorbim de sport, unde dovada vie o reprezintă imaginile din baza Danubiana.
Cine a fost Danubiana București?
Orice elev care învăţa în anii socialişti geografia patriei afla că România noastră avea două importante fabrici de cauciuc: Danubiana, din Popeşti-Leordeni, şi Victoria, din Floreşti, judeţul Prahova. Dacă era şi microbist constata că ambele se implicaseră în fotbal, la un nivel mai mic, între eşaloanele 3 şi 4.
Uzina Danubiana a apărut în 1959, iar în 1964 şi-a înfiinţat echipa de fotbal. Dispunând şi de teren, şi-a construit un mic stadion, tot în Popeşti-Leordeni, strict pentru condiţia sa de formaţie de eşalon inferior.
În anii 60-70, a participat la întrecerile Campionatului Onoare, numele său putând fi văzut săptămânal în „Informaţia Bucureştiului”, singura publicaţie care relata pe-atunci, etapă de etapă, despre respectiva competiţie. Cu toate că era vorba despre nişte liliputane ale fotbalului autohton, meciurile dintre ele adunau multă pasiune şi chiar tensiune. Aşa s-a născut celebra, pe plan local, rivalitate, dintre Danubiana şi Vâscoza (devenită ulterior Viscofil), meciurile dintre cele două disputându-se permanent, raportându-ne la acel nivel, cu casa închisă.
Acest articol a apărut în numărul 13 Ilfov Sport, iunie 2013
De altfel, promovarea în „C” a Vâscozei din 1978/79 a atins orgoliul celor de la Danubiana, motivându-i să promoveze la rându-le în premieră pe a treia scenă a fotbalului nostru. De-atunci până la desfiinţare, timp de 17 sezoane neînterupte, „anvelopele” au evoluat în „C”. Paradoxal, tocmai când a atins cel mai bun moment din istoria sa, promovarea în „B” din 1996, echipa a fost nevoită să se desfiinţeze, din cauza „căpuşării” uzinei care o suţinea de către criminalii economici care ne-au pus întreaga ţară pe butuci, astfel încât, mii de oameni au fost lăsaţi atunci pe drumuri. Păcat!
Imediat după promovare a avut loc o fuziune cu Astra Ploieşti (locul 14 în acea ediţie de „C”), rezultând pentru doar un sezon AS Ploieşti Danubiana, ceva similar cu un mariaj între o doamnă ce deţinea un titlu nobiliar dar stătea rău financiar, cu un îmbogăţit de condiţie modestă care râvnea la un rang superior.
Tot în acei ani, Danubiana izbustise şi cele mai bune performanţe în Cupa României; mai întâi în 1992/93, a atins „16”-imile, unde a jucat cu Dinamo chiar pe Danubiana, cedând logic cu 1-8, iar 1995/96, în aceeaşi fază, a surclasat surprinzător, tot la Popeşti-Leordeni, cu 5-1, prim-divizionara, „Poli” Timişoara, pentru ca în „optimi”, la Târgovişte, să cedeze la limită, 0-1, doar din cauza unui autogol în min. 88, tot la o echipă de „A”, FC Argeş.
Acea echipă din 1996 chiar avea potenţial şi se poate spune că a murit cu zile. Din sezonul următor, AS Ploieşti Danubiana a devenit Astra, Danubiana dispărând definitiv
din nomenclatorul fotbalului nostru.
Traseul Danubianei în eşalonul al treilea
1979/80, C5, locul 9
1980/81, C5, locul 8
1981/82, C5, locul 10
1982/83, C5, locul 8
1983/84, C5, locul 3
1984/85, C5, locul 4
1985/86, C5, locul 13
1986/87, C5, locul 10
1987/88, C5, locul 11
1988/89, C5, locul 13
1989/90, C5, locul 13
1990/91, C5, locul 7
1991/92, C6, locul 2
1992/93, C2, locul 3
1993/94, C2, locul 7
1994/95, C2, locul 5
1995/96, C2, locul 1
Lotul echipei care a izbutit promovarea în vara lui 1996
Portari: Marian Alexandru, Crăciun Pandele
Fundaşi: Ionel Constantinescu, Sorin Mehmet, Vasile Neagu, Stelian Cristea, Sorin Mustăţea, Claudiu Odoroabă, Aurelian Cruceru
Mijlocaşi: Tomiţă Şutru, Gabriel Ioniţă, Laurenţiu Ioniţă, Daniel Petchi, Iosif Şutru, Valentin Leafu
Atacanţi: Grigore Anghelescu, Marian Neaţă, Mugurel Obreaşcu, Vasile Epure, Ilie Breciugă
Antrenori:Dumitru Marcu (principal), Ştefan Popa (secund)
Danubiana în fazele superioare ale Cupei României
1992/93
„16”-imi
DANUBIANA BUCUREŞTI – DINAMO BUCUREŞTI 1-8 (1-3)
Stadion:Danubiana (Popeşti-Leordeni). Spectatori: 2.500. Marcatori: Vochin (25) / Mihali (18), Demollari (21, 54, 85), C. Pană III (30), Selymes (61), Kádár (81), D. Munteanu (83). Arbitri: Alexandru Crişan – Adrian Stoica şi Constantin Ifrim (toţi Bucureşti). În min. 42, Mihali a ratat un penalty.
DANUBIANA: M. Petre – S. Cristea, L. Ioniţă, Val. Neagu, Petchi – Ghencea, Ucidău (70 Panaite), Ad. Nicoară, Haralambie (70 C. Nicolae) – Vochin, Anghelescu. Antrenor:Eugen Stoicescu.
DINAMO: Prunea – Jercălău, Mihali, Ad. Matei, Selymes – C. Pană III, Timofte I (74 Grozavu), D. Munteanu, Demollari – Kádár, Hanganu (74 Priseceanu). Antrenor:
Alexandru Moldovan.
1995/96
„16”-imi
DANUBIANA BUCUREŞTI – POLITEHNICA TIMIŞOARA 5-1 (0-0)
Stadion: Danubiana (Popeşti-Leordeni). Spectatori: 1.500. Marcatori: G. Ioniţă (48), I. Constantinescu (61), Anghelescu (72), Neaţă (77, 84) / Rotariu (73pen). Arbitri: Viorel Anghelinei (Galaţi) – Gheorghe Biziniche (Ploieşti) şi Adrian Vidan (Curtea de Argeş).
DANUBIANA: M. Alexandru – I. Constantinescu (80 Ciucă), L. Ioniţă, Mehmet, E. Cristea – Şutru, V. Neagu / cpt, Petchi (64 Anghelescu), G. Ioniţă – Epure (76 Breciugă), Neaţă. Antrenor: Dumitru Marcu.
POLITEHNICA: Ţurcaş – Al. Kovacs, Pelici, Trandu, Stoicov / cpt – P. Barna (71 Noje), Velcea, Rotariu, Fl. Călin – Săvoiu, Bota (63 Brehui). Antrenor: Emeric Dembrovszki.
„Optimi”
FC ARGEŞ-DACIA PITEŞTI – DANUBIANA BUCUREŞTI 1-0 (0-0)
Stadion: Minicipal (Târgovişte). Spectatori: 2.000. Marcator: Mehmet (88-aut). Arbitri: Gheorghe Constantin (Râmnicu Vâlcea) – Ioan Constantinescu (Craiova) şi Ion Negoescu (Târgovişte).
ARGEŞ-DACIA: Ungurianu – C. Cristescu, Lăcustă, V. Popa / cpt, M. Pană – Crivac, Gîrleşteanu, Ceauşu (65 Procorodie), Schumacher – Cr. Negru (80 Galeş), M. Baicu.
Antrenor: Constantin Cîrstea.
DANUBIANA: M. Alexandru – I. Constantinescu, Val. Neagu / cpt, L. Ioniţă, Mehmet, E. Cristea – Şutru, Petchi (74 Epure), G. Ioniţă – Anghelescu, Neaţă. Antrenor: Dumitru Marcu
Acest articol a apărut în revista Ilfov Sport, nr. 13, iunie 2013.
Reportajul este semnat de Narcis Drejan, Cristian Manea şi Răzvan Toma.
Dacă ştiţi numele fotbaliştilor din fotografiile de mai sus, nu ezitaţi să scrieţi mai jos, la comentarii, numele lor. Cine ştie toţi fotbaliştii din imagini, poate câştiga un abonament anual la Ilfov Sport. Se bagă cineva?
