Continuăm serialul în care prezentăm o istorie a principalelor grupări fotbalistice din localităţile situate pe raza actualului judeţ Ilfov. După Sportul 30 Decembrie, IUPS Chitila, Viscofil, Fulgerul Bragadiru, Sportul Ciorogârla, Danubiana, CS Otopeni şi Victoria Brăneşti, în acest număr ne-am ocupat de Mecos din Popeşti-Leordeni.
Mecos, care este abrevierea de la Mezeluri-Conserve, a fost echipa fostei fabricii cu acelaşi nume din Popeşti-Leordeni. Nu a avut o prezenţă prea lungă în eşalonul al treilea (cel mai de sus în care a ajuns), dar a trăit intens respectiva perioadă. Vine însăo mirare de la faptul că nu a forţat mai dinainte accesul spre prim-planul fotbalului (aici incluzând şi eşalonul al treilea) şi totodată chiar o performanţă mult mai bună, ştiut fiind ce căutare aveau mezelurile (de fapt hrana în general) mai ales în ultimul deceniu ceauşist.
Desfiinţată timp de doi ani, din lipsă de rezultate
Echipa de fotbal a luat fiinţă odată cu fabrica de mezeluri, în 1973. A început de jos de tot, adică de la Sector, fiind considerată echipă bucureşteană. Abia în 1978 a avut prima tentativă de a-şi depăşi această condiţie, calificându-se la barajul pentru Promoţie pe care însă nu l-a trecut. În 1980 a fost aproape de baraj, de această dată nemaiizbutind însă să-l atingă. Supărat pentru această nereuşită, directorul general de-atunci al intreprinderii, Nicolae Avram, a hotărât 
să desfiinţeze echipa de fotbal. După doi ani, însă, a revenit la sentimente mai bune, echipa întorcându-se în competiţie tot la Sector. De această dată însă rezultatele aşteptate nu au mai întârziat, izbutind imediat, în verile din 1983 şi 1984, două promovări consecutive, până în Onoare. Antrenori erau Pavel Buburuz (principal) şi Traian Alexandrescu (secund).
Cine avea salamul mai bun
În 1985, conducerea tehnică i-a fost dată omului nostru, Florea Sisilică. „Atunci s-a format de fapt un staff conducător performant care a funcţionat foarte bine, iar rezultatele nu au întârziat. În primul rând vreau să îl amintesc pe regretatul domn director general Nicolae Avram, un om deosebit al cărui sprijin a fost determinant. Ca un fapt divers, era fratele unui cunoscut actor din anii 50-60, Cristea Avram, cel de care se îndrăgostise celebra actriţă Marina Vlady la filmul turnat în România, „Steaua fără nume”. Revenind, îl mai menţionez pe Alexandru Coman, alt om care a ajutat enorm fotbalul, şeful secţiei mecano-energetică, în cadrul căreia erau angajaţi toţi fotbaliştii. Iar lângă echipă efectiv, alături de mine mai erau Iulian Ghirie şi Gheorghe Mierlea” – şi-a amintit Sisilică. După două locuri 2 consecutive, în fine în vara lui 1988 a câştigat Campionatul Onoare, ceea ce îi permitea să spere la promovarea în Divizia C. „Echipa începuse să meargă ca unsă, aşa că am câştigat campionatul Onoare cu vreo 16 puncte avans faţă de a doua clasată. Asta ne permitea să jucăm barajul cu reprezentanta Ilfovului, Chiajna. Ştiam că dacă treceam de aceasta, promovam în C. Era vorba de două meciuri, ambele în Bucureşti, primul pe ICSIM, celălalt pe Voinţa. Stadioanele au fost umplute până la refuz. În primul a fost 0-0, însă arbitrul, Alexandru Crişan, ne-a refuzat trei penalty-uri. La al doilea însă am răzbunat toate 
neajunsurile, câştigând cu 3-0. Eram fericiţi că promovasem în premieră în „C”. Le-am dat drumul jucătorilor în vacanţă. Stupoare însă, peste o săptămână am aflat că trebuia să mai jucăm un baraj pentru a accede în al treilea eşalon, de această dată împotriva lui Înainte Modelu din judeţul Călăraşi. Pe lângă faptul că a trebuit să ne adunăm jucătorii de pe la mare şi de pe la munte, urma să avem în faţă o echipă redutabilă. Lotul lor era format din jucători experimentaţi, trecuţi pe la Celuloza Călăraşi, totodată dispuneau de condiţii foarte bune, având şi ei în spate un abator ca şi noi. Aşadar, care făcea salamul mai bun… Am reuşit însă un meci foarte bun acasă, am jucat pe un Viscofil plin ochi, în prima manşă, câştigând cu 3-0. La retur însă, a fost dramatic. Tot cu stadion plin şi la Călăraşi, am fost egalaţi la scorul general la un moment dat, însă am avut un final de joc mai bun şi am înscris prin Stoian golul promovării istorice. Am avut regretul că nu s-a putut bucura de acest succes şi directorul Avram, care decedase cu aproape un an în urmă”.
Demis pentru turism
Interesant şi totodată neplăcut pentru Sisilică a fost faptul că această promovare avea să îi rămână cumva în gât. După ce mai amânase în două rânduri o excursie în URSS, tocmai din cauza implicării cu seriozitate şi pasiune în campania de promovare, hotărâse să îi dea în sfârşit curs. Numai că aceasta a coincis cu începutul de campionat, ceea ce i-a deranjat pe unii care au decis să-l înlăture de la conducerea tehnică, el aflând despre acest lucru pe când era la Kiev.
Limbajul cifrat cu „paltonul” şi „pardesiul”
Cei aflaţi azi mai la vârsta a doua îşi amintesc fără plăcere că în anii 80 erau probleme destul de mari cu aprovizionarea, pentru că cea mai mare parte a producţiei de alimente lua drumul exportului, deoarece Nicolae Ceauşescu hotărâse să plătească datoriile externe într-un ritm forţat. Astfel este lesne de înţeles ce căutare avea la acea vreme o fabrică de mezeluri precum cea din Popeşti-Leordeni. Iar cei din 
cadrul acesteia care se ocupau cu fotbalul încercau să profite de acest lucru în interesul Mecos-ului. „Aveam limbaj cifrat cu cei de la protocol. Când urma un meci mai greu pe care trebuia neapărat să-l câştigăm, ceea ce însemna o stimulare pe măsură a arbitrilor, mă duceam la ăştia ai mei şi le spuneam: «vedeţi că azi avem nevoie de un palton». Palton însemna încărcătură mare de mezeluri. Iar când era un joc mai simplu sau al cărui rezultat nu conta prea mult, le ziceam: «azi este nevoie doar de un pardesiu». Pardesiu însemna încărcătură mai mică. Însă nu am văzut vreodată feţe mai supărate decât cele ale arbitrilor de la finele unui meci în care noi pierdeam, pentru că mai păţeam şi d-astea. Simţeai că dacă ar fi putut da timpul înapoi pentru a schimba rezultatul, ar fi făcut-o”. Jucătorii Mecos-ului, la rându-le, în afara salariului şi a primelor de joc, mai primeau şi porţii de mezeluri care erau la fel de valoroase. „Mi-amintesc că mai venea la mine şeful pazei să mă întrebe: «Ce-au făcut ăştia în ultimul meci, au bătut, ca să ştiu dacă le deschid sau nu magazia?»”.
Implicată în derby-urile din Popeşti-Leordeni
În paginile revistei noastre am pomenit despre celebrele derby-uri locale ale Popeşti-Leordeniului, dintre Viscofil şi Danubiana. Chiar dacă a fost mai nou apărută în peisaj, Mecos s-a implicat şi ea în aceste dispute care stârneau atâtea pasiuni şi energii, destule negative din nefericire. „Noi într-adevăr aveam tradiţia cea mai mică, însă deţineam forţa economică cea mai mare dintre cele trei. Aceasta, printre altele, ne permitea să aducem jucători mai valoroşi. Astfel, am transferat vreo câţiva bulgari de la Viscofil şi odată cu ei un număr însemnat de suporteri. Aşa că, dacă la început jucam cu tribunele aproape goale, prin aducerea acestor băieţi începusem să avem permanent asistenţă însemnată acasă. Mi-amintesc de un meci cu Danubiana la care a ieşit tămbălău mare. Jucam pe stadionul nostru din Leordeni care era plin. La centru era Sorin Corpodean, care acordase două penalty-uri împotriva noastră. Din acest motiv, un localnic, fost jucător, care avea porecla Gică Moşu, binecunoscut în zonă, a sărit gardul şi s-a repezit la Corpodean, lovindu-l. La final a ieşit bătaie în tribune, fiind necesară intervenţia poliţiştilor de la secţia 15 care au tras cu pistolul în aer pentru a potoli spiritele”.
Stadionul de azi construit de Mecos
În urma Mecos-ului au rămas nu doar amintiri sau însemnări pe hârtii prăfuite, ci şi actualul stadion situat pe strada Leordeni, unde îşi dispută astăzi jocurile unica reprezentantă a fotbalului local, Gloria Popeşti-Leordeni. 
„Acolo era un teren simplu, de fapt un câmp verde cu două porţi şi atât. În 1987 l-am gazonat, am pus tribune etc. Totul a fost făcut prin muncă voluntară cu angajaţi ai Mecos, printre aceştia aflându-ne şi noi. Nu rar se întâmpla ca până la prânz să avem antrenament, iar după-amiază să lucrăm pentru stadion. Până să fie gata terenul, jucam meciurile de-acasă fie pe terenul de antrenament al Stelei, pe Abatorul sau pe Danubiana”.
Una din multele intreprinderi care a murit cu zile
Aşa cum s-a întâmplat şi în alte situaţii prezentate cu prilejul acestui serial (vezi Fulgerul Bragadiru) şi această fabrică de mezeluri şi conserve a fost pusă pe butuci de această mulţime de criminali economici ai României care cei mai mulţi au plătit pentru aceste fapte mai mult datorită justiţiei divine, decât a celei terestre a cărei pasivitate ne-a costat şi ne costă foarte mult. Un asemenea gen de produs, precum mezelurile şi conservele, are permanent căutare, indiferent de vreme şi de vremuri. Erau necesare doar puţină pricepere, atenţie şi mai ales bunăvoinţă. Ar fi existat destule modalităţi ca intreprinderea să-şi continue existenţa şi astfel mulţi oameni să-şi păstreze locurile de muncă. S-a preferat însă să fie înstrăinată unor arabi în 1995-1996 şi astfel s-a ales praful de una dintre cele mai bine utilate fabrici de mezeluri şi conserve din sud-estul Europei. Bineînţeles că repercursiunile nefaste s-au răsfrânt şi asupra echipei de fotbal. Mai întâi, în vara lui 1992 şi-a schimbat numele în AS Glina, pentru ca peste doi ani să retrogradeze. Pentru a supravieţui, a fuzionat cu o echipă din Onoare, Gaz Metan Bucureşti, susţinută la acea vreme de Romgaz. Noua grupare rezultată s-a numit iniţial Intergaz-Glin pentru ca apoi să rămână doar Intergaz. Dar acesta va constitui un alt episod al serialului nostru.
Mecos s-a înfiinţat în 1973. Culori sociale: alb-roşu (galben-negru în perioada AS Glina)
Meciurile de la barajul în urma căruia a acces în Divizia C
02.08.1989: Mecos Bucureşti – Înainte Modelu 3-0 (2-0)
06.08.1989: Înainte Modelu – Mecos Bucureşti 3-1 (0-0)În Divizia C
Ca Mecos
1989-90
Locul 6 (seria a V-a) 30. 12. 6. 12. 59-33. 30
1990-91
Locul 3 (seria a V-a) 28. 12. 4. 12. 51-44. 28
1991-92
Locul 4 (seria a V-a) 26. 15. 5. 8. 56-28. 35
Ca AS Glina
1992-93
Locul 14 (seria a II-a) 38. 16. 5. 17. 57-56. 37
1993-94
Locul 18 (seria a II-a) 36. 9. 3. 24. 36-71. 21
Jucători importanţi din istoria echipei: Florea Sisilică, Constantin Paraschiv, Gheorghe Stoian, Cornel Nae, Dumitru Petre, Ionel Volintiru, Sorin Mehmet, Adrian Velicioiu, Iosif Şutru, Ilie Şutru, Toma Şutru, Nicolae Mihalache, Alexandru Ciubuc, Laurenţiu Dobre, Dan Pupăză, Daniel Tudor (viitorul portar de la Dinamo), Gabriel Mărgărit, Remus Safta.
Antrenori importanţi din istoria echipei: Pavel Buburuz, Iosif Petre, Florea Sisilică, Ion Ignat, Haralambie Eftimie, Traian Alexandrescu
Frigotehnistul cu nume ciudat, fost junior al Universităţii Craiova
Cel ce ne-a ajutat în demersul nostru de a reconstitui un istoric al grupării Mecos are un nume mai puţin întâlnit, Florea Sisilică. La un moment dat, un ziarsit i-a spus direct: „Cum vrei dom’le să scriu de tine când ai un asemenea nume?”. Impricinatul însă, un om foarte jovial, a explicat că nu este nicio glumă şi dacă te duci în judeţul Teleorman întâlneşti foarte des acest nume. Aşadar, s-a născut la 07.01.1951 în satul Guruieni din 
comuna Măgura, judeţul Teleorman. A început fotbalul organizat la juniorii Universităţii Craiova, unde a fost în grupă printre alţii cu Costică Donose, Cornel Berneanu, Ion Tacoi, Gheorghe Lepădatu. A evoluat pe postul de mijlocaş. Apoi, traseul carierei sale a mai cuprins grupările Abatorul Bucureşti, Dinamo Obor (unde a fost coleg printre alţii cu Dan Păltinişanu, Marian Fildiroiu, Iosif Şutru, Ghiţulescu), Rova Roşiori, Petrolul Videle, Rapid ICPB. Finalul de carieră la petrecut la Mecos, între 1982-1986, unde a fost concomitent şi antrenor. De profesie frigotehnician, avea să absolve mai târziu şi IEFS-ul. În afară de jucător şi antrenor, la Mecos a mai fost şi conducător, precum şi şef al centrului de juniori şi copii (prin mâna sa trecând printre alţii Florentin Petre, Marian Mirea, Gheorghe Stoian, Sorin Mehmet, Stelian Vochin). Totodată era angajat al Intreprinderii care susţinea echipa. Aşadar un om care a scris foarte multe din filele de istorie ale acestei grupări ilfovene.
Reportaj realizat în numărul 31 al revistei IlfovSport.
de Razvan Toma
mail: razvan.toma@ilfovsport.ro
Blog: Razvan Toma
