La alegerile de luna noiembrie, Potec poate deveni unul dintre cei mai tineri șefi de federaţie din istoria sportului românesc. Campioana nu se sperie de responsabilitatea pe care și-o asumă, însă știe că nu poate reuși de una singură
A trecut aproape un an de când Camelia Potec și-a anunţat retragerea din activitatea competiţională. „Am luat această decizie cu greu. După Jocurile Olimpice de la Londra am spus că îmi las un timp de gândire. Iată că această decizie a venit. Este o retragere din competiţiile internaţionale. Voi înota în continuare de patru-cinci ori pe săptămână, pentru că sportul este viaţa mea”, declara la mijlocul lui decembrie 2012 campioana olimpică de la Atena. Retragerea n-a însemnat ieșirea Cameliei Potec din lumea sportului. Ţinând cont de cartea ei de vizită impresionantă, de experiența acumulată în anii petrecuţi în Franţa, unde a putut studia modul în care este structurat înotul de acolo, Federaţia Română de Nataţie și Pentatlon Modern i-a propus să lucreze ca secretar federal. Brăileanca a acceptat, desigur, și a anunţat atunci că a propus două proiecte pentru copii și juniori.
Vrea să redea încrederea sportivilor
Obișnuită cu un program bine stabilit în cei peste 20 de ani pe care i-a petrecut ca sportivă, Camelia Potec s-a apucat de treabă. Desigur, a resimţit uneori o undă de regret că nu mai poate participa la concursuri, însă implicarea ei în activităţile federale au făcut-o să depășească acele momente, după cum singură mărturisea. În răstimpul scurs din ianuarie și până acum, a cutreierat ţara, a vizitat cluburile, s-a întâlnit cu sportivii. Recent – luna trecută, mai precis– , Camelia Potec și-a anunţat candidatura la președinţia Federaţiei Române de Nataţie și Pentatlon Modern (FRNPM). Decizia nu este surprinzătoare. Încă din momentul în care a acceptat să lucreze ca secretar federal, Carmen
Tocală – la acea vreme președinte al Autorităţii Naţionale pentru Sport și Tineret – spunea că Viorel Păunescu, actualul șef al FRNPM, i-a transmis că „simte nevoia să pregătească pe
cineva.
Înseamnă că se gândește la viitor”. La viitor, adică la persoana care să-i succeadă în funcţie.
Ambiţioasă din fire, obișnuită să descopere mereu lucruri noi, așa cum singură o recunoaște, Camelia Potec și-a explicat hotărârea de a candida la președinţie: „Lunile pe care le-am petrecut în Federaţie m-au făcut să înţeleg ce trebuie făcut, ce trebuie menţinut, ce trebuie schimbat. Important va fi să acordăm mai multă încredere, mai mult sprijin sportivilor, antrenorilor și cluburilor în care aceștia activează. Nu pot schimba singură situaţia nataţiei, și tocmai faptul că voi lucra în echipă m-a făcut să mă gândesc la această candidatură”. Stă foarte puţin
pe acasă Stabilită în Corbeanca, într-un cadru natural mult mai apropiat de cel din Brăila natală – „cu menţiunea
că acolo am locuit la bloc”, subliniază campioana, Camelia Potec, recunoaște că nu prea are timp să stea mult pe acasă. „Am fost mai mereu plecată. Astăzi, de pildă, am avut o întâlnire cu ministrul Tineretului și Sportului, Nicolae Bănicioiu. Am discutat despre problemele cu care se confruntă Federaţia. Au început lucrările de întreţinere a bazinului de sărituri din cadrul Complexului Sportiv „Lia Manoliu”. Vrem să începem și o acţiune de cosmetizare a bazinului de înot. Sunt multe lucruri de făcut. Avem nevoie de bani pentru asta. Și se știe că nu prea sunt bani”, trage o concluzie tristă Camelia Potec. O concluzie pe care, din nefericire, o trag mai toţi oamenii de sport din România
Interviu:
De la începutul acestui an v-aţi aflat într-o nouă postură. Cum a fost să treceţi în zona administrativă, asta după ce aţi concurat?
Camelia Potec: Mă aflu de mai bine de nouă luni în postura de secretar federal. E foarte mult de muncă. În momentul în care începi să lucrezi într-un domeniu nou – fiindcă acesta este un domeniu nou pentru mine, chiar dacă ţine tot de nataţie și de sportul pe care l-am practicat – este cu totul și cu totul altceva. Este mai greu. Au fost foarte multe lucruri de învăţat. Primești numeroase informaţii. Trebuie să iei anumite decizii. Atunci când le iei n-ai cum să știi dacă sunt bune sau mai puţin bune. Trebuie o concentrare mult mai mare. Sunt însă obișnuită
cu lucrurile grele. Sunt foarte ambiţioasă. Mi-am dorit să învăţ cât mai multe într-un timp foarte scurt, tocmai pentru că mi-am propus să realizez ceva deosebit și din această
postură, aceea de secretar federal.
Programul dumneavoastră este dedicat în mare măsură sportului?
Da, într-o foarte mare măsură sportului. Atunci când mi s-a propus să lucrez la federaţie mi s-a spus că am un an pentru a vedea ce se întâmplă în spatele cortinei. Am avut și foarte multe de învăţat. Nu aveam cum să nu dedic cea mai mare parte a timpului meu acestui domeniu. Este adevărat că timpul meu nu este dedicat sută la sută sportului.
Am pornit și pe un alt drum: lumea turismului. Am fost nevoită să mă ocup și de acest lucru. Este o afacere de-a mea pe care am pornit-o acum
mulţi ani. Nu puteam să o las baltă.
V-aţi pregătit terenul din timp pentru momentul în care veţi renunţa la performanţă?
Cred că orice spor tiv de per formanţă trebuie să se gândească la acest moment, pentru a nu le fi greu când acesta vine. Nu știi niciodată ce se poate întâmpla. Poate interveni o accidentare, cum a fost și situaţia mea în 2003. La un moment dat trebuie să te retragi. Nu poţi face sport de performanţă toată viaţa. Vine un moment în care corpul nu te mai ajută să faci sport de nivel înalt. Așa cum poţi spera să faci o altă meserie.
Nu înseamnă că nu mi-a fost greuîn decembrie, când am decis să mă retrag. Eu am putut să pornesc pe un alt drum. Timpul meu, de atunci încoace, a fost ocupat. M-am gândit mai puţin la faptul că nu mai concurez.
Aţi copilărit la Brăila, lângă Dunăre. Cât de mult a contat acest aspect în alegerea pe care aţi făcut-o, și anume de a practica nataţia?
Nu știu dacă a contat foarte mult. Ceea ce a contat a fost că am avut șansa de a învăţa să înot în Dunăre, nu la piscină. Poate că nu m-aș fi dus să plătesc intrarea la un bazin.
Era mai ușor să merg la Duunăre, cu tatăl meu.Cred că atunci când îţi place un sport sau ai talent pentru el contează mai puţin locul unde înveţi să-l practici. Pentru mine Dunărea a fost mai aproape. Am învăţat să înot la cinci ani. Legat de Brăila, trebuie să amintesc, însă, că a dat cei mai mulţi medaliaţi olimpici pentru înotul românesc. Să nu uităm că și Diana Mocanu, dublă campioană olimpică, este tot din acest oraș. Și Beatrice Câșlaru-Coadă, medaliată cu argint și cu bronz la Sydney, e tot de acolo. Însă nu cred că având Dunărea aproape ne-a fost mai ușor să reușim. Am fost norocoasă, pentru că în Brăila există două piscine, una acoperită. Acesta cred că a fost avantajul nostru.
„Performanţa se construiește în timp”
De ce are nevoie un sportiv pentru a reuși în nataţie?
Sunt mulţi factori care contează. Trebuie să ai și talent, să îţi placă sportul pe care îl faci. Antrenorii sunt foarte importanţi în reușita unui sportiv, dar și ambiţia pe care o ai. Contează și condiţiile de antrenament, și școala. E important și dacă ai un loc unde să mănânci la prânz, așa cum este la liceul cu program sportiv din Brăila. Îţi trebuie ceva timp pentru a spune cum poţi reuși în sport. Performanţa nu se face de azi pe mâine. Cred că toţi cei care au atins un nivel înalt în sport și-au dat seama de acest lucru. Performanţa se construiește.
Există niște trepte, ca în construcţia unei case. Întâi se face fundaţia, iar apoi se ridică și clădirea. Iar la sfârșit se finisează și se fac amenajările interioare. Așa și în sport. Până să ajungi campion olimpic ai mult de muncă și momente mai puţin ușoare în viaţa ta.
Veţi extinde afacerea pe care o aveţi? Este și o afacere de suflet pentru dumneavoastră?
Este și o afacere de suflet. Nu multă lume face acest lucru, pentru că turismul este un domeniu la care nu multă lume se pricepe. Construirea unui hotel plutitor nu este atât de ușoară pe cât pare. Nu este la fel precum ridicarea unei pensiuni pe uscat. Dacă nu ai pe cineva care să se priceapă la domeniul naval nu ai cum să faci această construcţie. Nu spun că eu mă pricep foarte mult, dar, în familia mea, ambii părinţi au lucrat în domeniul naval. Am înţeles ce înseamnă acest lucru. Știu cum se întreţine o navă. Știu ce înseamnă greutatea pe apă, cât trebuie să
scadă sau să adauge în greutate pentru ca vaporul să plutească, să nu se ducă la fund. Cum nu toţi pot să facă o astfel de afacere, mi s-a părut a fi ceva frumos. Profitul va veni, bineînţeles, însă nu-mi doresc ca el să apară imediat. Am învăţat să am răbdare și știu că pentru a avea beneficii e nevoie să treacă o perioadă de timp. Ca în sport, de altfel.
de Marian Burlacu
mail: marian.burlacu@ilfovsport.ro
Blog: Marian Burlacu
Articol scris de Marian Burlacu în numărul 16 al reviste IlfovSport.<
