Un teren de fotbal cu un gazon excelent la nivelul Diviziei C, cu un vestiar modern în anii 80-90 și terenuri de tenis, arată astăzi ca după bombardamentele din Beirut. Diferența e că aici nu a căzut nicio bombă, doar nepăsarea și ignoranța au acionat mai puternic decât orice obuz. Închiderea treptată a fabricii, mândria socialistă pe vremuri, cu aproape 2.500 de angajați, a dus, uşor-uşor, la lăsarea în paragină a unei cochete arene din Pantelimon. Apariția șmecherilor vremii a complicat și mai mult situația.
Articolul este semnat de Narcis Drejan și Daniel Nazare
Apogeul scurt al Acumulatorului
Echipa de fotbal, care a dat câțiva jucători chiar și primei ligi, cum ar fi Cristian Dicu sau portarul George Savu, fost la CS Mioveni, a activat din 1971, anul înființării stadionului, în toate diviziile inferioare – Promoție, Onoare – ajungând, ulterior, cam 7 ani, prin Divizia C. Petre Baldovin, administratorul bazei ani la rând, este printre puținii care ne mai pot spune ceva. L-am luat de undeva din Pantelimon, de lângă baza Granitul, modernizată astăzi, iar la faţa locului ne-a povestit drama bazei Acumulatorul: “Iniţial, conducerea nu prea iubea fotbalul. Apoi i-am convins că merită să susținem această echipă. La câțiva ani, șefii se mândreau cu noi”.
Decedatul Nae Nicolae de la Ştefăneşti, stăpânul locului
Astăzi ne văităm că nu mai avem terenuri de sport, iar, cele mai multe, zac în paragină. “Păcat că nu mai trăiește Nae Nicolae. Vorbisem cu el să mă pună, din nou, administratorul bazei. Poate nu mai făceam echipă, însă sunt o grămadă de formaţii de eşaloane inferioare care nu au unde să joace. Dacă se aranja terenul, aveam o bază de excepție. Situația economică de acum este diferită de cea de acum 20 ani: înainte, jucătorii erau angajați la întreprindere, acum nu mai sunt întreprinderi”, râde, amar, Baldovin, fost arbitru la ligile inferioare, retras în 1991. Prin zonă se vorbește că Toyota, unde dealer era Nae Nicolae, va construi un showroom chiar pe suprafaţa unde se află terenul. Acum, terenul de fotbal, unde ţiganii au încercat să taie şi barele porţilor, dar au reuşit să plece cu tribunele din fier forjat, serveşte ca loc de dresură pentru câini. Conform legilor în vigoare, o bază sportivă nu-și poate schimba domeniul de activitate. Oare?
Petre Baldovin, omul care cunoaște toată istoria Acumulatorului
“Terenul ăsta a fost făcut, la propriu, de fotbalişti. Ei au făcut gazonul, ei au pus cărămizile la vestiar, ei lucrau la Acumulatorul. Muncă patriotică pentru fotbal”
Petre Baldovin, fost administrator baza Acumulatorul
Societatea ia naștere sub numele de I.I.S. Acumulatorul, prin efectul deciziei nr. 285 din 7 febr. 1949 a ministrului industriei Chivu Stoica, prin fuzionarea întreprinderilor naționalizate Progresul (fostă Tudor – Calea Dorobanților 105) și Forța (fostă Rova – Calea Rahovei nr. 240), menţinând structura și sediul celei dintâi (Tudor). Sediul societății se mută pe locația actuală: Pantelimon, B-dul Biruinței nr. 98, în toamns anului 1954, adresă care la acea data era București, Șoseaua Brăilei nr. 84, Raion 23 August. Iniţial, fabrica era pe Calea Dorobanţilor!
Mutarea se face în urma unei anchete legatede o poluare masivă cu plumb la adresa din Calea Dorobanților. Dezvoltarea întreprinderii se produce începând cu anul 1967, când se construiesc primele corpuri de clădiri noi, dedicate producției de acumulatori. Până la acea dată, fabrica funcționa pe structura și în clădirile unei foste fabrici de muniții și produse pirotehnice care purta numele proprietarului său, „Traian Maniţiu”, un fost mare industriaş interbelic.
Pe aceeași locație, între 1952 și 1954 a mai funcționat, imediat după înfiinţare, Institutul de Cercetări Electrotehnice. Din arhitectura vechilor întreprinderi, singurele elemente de construcție dinainte de Al Doilea Război Mondial care mai supraviețuiesc aici, sunt clădirea administrativă a Uzinelor Maniţiu și gardul din incintă (ce a mai rămas din el).
Nae Nicolae, primarul Savin, Turcu și Prigoană au împărțit “prada”
Nae Nicolae
Acumulatorul Pantelimon, la fel ca toate celelalte fabrici comuniste, a fost pusă la pământ imediat după Revoluție, cu complicitatea unor forțe politice și a unor indivizi care au “căpuşat” întreprinderea, încetându-și treptat activitatea. În anul 2000, firma Acumulatorul a fost preluată de omul de afaceri Nae Nicolae (foto), patron la FC Stefăneşti și decedat în vara lui 2013 într-un cumplit accident de circulaţie, societate la care Măria Gherghe era administrator și care a intrat în faliment în 2005. Emanoil Savin, primarul de la Bușteni, și Nae Nicolae erau principalii acționari ai firmei Acumulatorul Trading la care Măria Gherghe deținea 5% din acțiuni. În anul 2006, omul de afaceri Silviu Prigoană a cumparat de la Nae Nicolae terenul fabricii Acumulatorul Pantelimon cu suma de 8 milioane de euro, potrivit informațiilor din presă. Pe respectivul teren, Prigoană a mutat activitatea firmei de salubrizare Rosal Grup, la care este proprietar. De asemenea, o parte din terenul fabricii este vândut de Nae Nicolae dinamovistului Vasile Turcu, care deține o firmă de construcții.
Baza “Acumulatorul II” am denumit-o Twin Peaks de Pantelimon. Şi nu ne-am înşelat. Terenul de fotbal nu are nicio legătură cu fabrica sau cu fosta echipă, fiind doar peste drum de mult mai titratul Acumulatorul. “Pe vremuri, terenul ăsta se afla pe o fostă unitate militară, cea de genişti, iar după ce MApN (Ministerul Apărării Naţionale) a desfiinţat locul, toată suprafaţa a fost preluată de Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), iar ei au moştenit şi baza de fotbal. Sau na, nu ştiu dacă putem să-i zicem teren. Ideea este că nimeni nu ştia numele terenului de fotbal, aşa că oamenii locului l-au poreclit Acumulatorul II, că era peste drum de cel al fabricii. Cert este că echipa care evoluează aici, CS Pantelimon, nu plăteşte niciun ban nimănui, iar cei de la SNSPA le dau voie să joace fotbaliştilor”, mai spune Petre Baldovin.
Echipele care vin la Acumulatorul se schimbă într-o clădire demnă de American Horror Story. Am crezut în primă fază că era un fost spital părăsit, dar pe care nu-l găsim nicăieri, aşa că gândul îţi zboară spre Twin Peaks sau vreun film de groază. Misterul îl desluşeşte un antrenor de la CS Pantelimon, foarte nervos, în condiţiile în care nimeni nu-l bagă în seamă. Probabil, că echipa lui nu va juca nici anul acesta în Champions League, iar Messi nu va da lovitura de începere pe Acumulatorul II.
În zonă, în această perioadă o echipă americană de film a tras câteva cadre în zona perfectă pentru o peliculă şi au renovat intrarea, plus ferestrele de la etajul I, aşa că totul e scris în engleză şi dă impresia unui spital. Cei de la Pantelimon se roagă ca americanii să nu plece cu uşile sau cu ferestrele renovate la căminul dezafectat, că na, e criză şi nu-s bani, iar fotbalul la Liga a IV-a e plăcere.
Echipa de fotbal, care a dat câțiva jucători chiar și primei ligi, cum ar fi Cristian Dicu sau portarul George Savu, fost la CS Mioveni, a activat din 1971, anul înființării stadionului, în toate diviziile inferioare – Promoție, Onoare – ajungând, ulterior, cam 7 ani, prin Divizia C. Petre Baldovin, administratorul bazei ani la rând, este printre puținii care ne mai pot spune ceva. L-am luat de undeva din Pantelimon, de lângă baza Granitul, modernizată astăzi, iar la faţa locului ne-a povestit drama bazei Acumulatorul: “Iniţial, conducerea nu prea iubea fotbalul. Apoi i-am convins că merită să susținem această echipă. La câțiva ani, șefii se mândreau cu noi”.
