Când bați patru meciuri la rând (de trei ori ”afară”), când dai 9 goluri (7 ”afară”) în 4 etape, înseamnă că ești să învățat să faci asta, ai victoria în sânge, te bați la locurile de sus. E un comportament de echipă mare, mereu pe plus.
Dar Chiajna n-a fost niciodată echipă mare, ci obișnuită, spre mijlocie sau mică. Un fel de IMM, dacă vreți. Ea uimește ca un moșneag care a întinerit brusc, precum mârțoaga din poveste care a mâncat jăratec și a devenit armăsar strălucitor.
Când faci 5 puncte în 10 etape, apoi reușești 12 în următoarele patru etape, e ceva mai mult decât un simplu declic. Sigur că cei de acolo, care au toți merite în această detentă neobișnuită a unui piston care părea neuns și nefuncțional, explică totul prin atmosferă bună, unitatea grupului și alte fraze pe care antrenorul Ion Moldovan, președintele Cristi Tănase, jucătorii, Bumba, Batin, ceilalți, nu sunt primii care le-au rostit. Sunt cuvinte care se folosesc constant atunci când o echipă are o serie bună.
Însă aici, la Chiajna, seria bună pare să fie puțin altfel. Aceeași echipă, parcă mereu adormită și aflată la retrogradare, a mai avut o perioadă fastă cu ani în urmă, în primul ei sezon la Liga 1. Atunci Concordia era aproape picată după tur, dar a venit Reghecampf și a resuscitat-o, terminând pe la mijlocul clasamentului și plonjând apoi, împreună cu câțiva jucători, în curtea Stelei. Însă atunci ”salvatorul” a avut la dispoziție o iarnă întreagă, o pregătire centralizată, să pună lucrurile la punct. Acum, Comisarul a venit luni în vestiarul unei echipe leșinate și de miercuri a început să câștige. E ca și cum un elev de nota 5, cel mult de 6, timp de ani la rând, are catalogul plin de 4 și de 3, adică e chiar sub nivelul lui mediocru și, dintr-o dată, ia numai 10. Nu un singur 10, acela poate fi rodul întâmplării, ci patru de 10 la rând!
Inexplicabilul nu e niciodată complet inexplicabil, cu excepția cazurilor în care, din comoditate, refuzăm să ni-l explicăm. Sigur că funcționează unitatea grupului, atmosfera bună și celelalte principii licitate de vorbitorii Chiajnei, însă dincolo de ele există și o logică.
Poate luarea Chiajnei la preț de matineu. Au câștigat o dată, au câștigat de două ori, dar ce, sunt Real Madrid să bată și a nu știu câta oară la rând?! Probabil că aceste gânduri s-au cuibărit în mințile adversarilor învinși în serie de ilfoveni și e chiar interesant ce se va întâmpla în meciul de vineri, cu Craiova, pentru că Devis Mangia e un tip care nu lasă loc unor astfel de idei preconcepute și tratează la fel adversarii, fie că se numesc Milan sau o echipă de liga a treia.
Apoi, altă explicație trebuie căutată în zona subțirimii campionatului. Iată că printr-un simplu declic, mai degrabă moral decât tehnico-tactic, nivelul discutabil al competiției îți permite să te transformi în câteva zile din ciuca bătăilor într-un nume aflat pe buzele tuturor. Vrem, nu vrem, trebuie să luăm și asta în calcul.
La anul, in Liga a II-a :))))