Viorel Hizo, Florin Halagian, Marin Barbu, Gabi Stan sau Sorin Cîrțu au sute de meciuri antrenate în fotbalul românesc și nu numai, dar niciunul dintre ei n-a ajuns în templul fotbalului, Anglia. În schimb, un oltean, la doar 29 de ani, are deja 3 echipe unde a învățat meseria de antrenor: Leamington, West Bromwich Albion și acum Manchester City. Este adevărat că la nivel de fete și de fotbal juvenil, dar este o realizare extraordinară.
Bruno Vienescu este al doilea antrenor străin al clubului care domină Premier League în acest sezon, după Josep Guardiola. Toți ceilalți antrenori, de la Academie, sunt englezi. Cum a ajuns un român de 29 de ani, despre care nu știe nimeni, la Manchester City? Ne-a povestit chiar Bruno Vienescu, pe care l-am găsit pe listele antrenorilor înscriși la cursurile UEFA A. Tânărul tehnician visa să ajungă antrenor de când era fotbalist junior, vrăjit de poveștile de succes ale lui Jose Mourinho sau Andre Villas Boas.
A jucat fotbal la Extensiv Craiova și la Gaz Metan CFR Craiova, iar în momentul în care a simțit că nu are șansă și că nu poate ajunge fotbalist în Liga I, Bruno Vienescu a început să învețe ce înseamnă meseria de antrenor, crezând că poate să schimbe mentalități. A luat-o de la Jiul Bucovăț, o echipă din județeana doljeană și își amintește că-i convingea pe jucători să vină de două ori pe săptămână la antrenament:
“Mi-a plăcut tot timpul ideea de a antrena, eram atipic față de ceilalți colegi ai mei. Încurajat de succesele antrenorilor, precum Villas Boas sau Mourinho, fotbaliști care au jucat la nivel semi-pro sau deloc, am zis că pot face și eu asta. Știu că Villas Boas a avut prima funcție de antrenor la doar 21 de ani. Eu sunt super mulțumit și împăcat cu asta, nu a fost ușor, încă sunt la început și mai am multe de experimentat. Ca fotbalist, am jucat la Extensiv și la CFR Gaz Metan Craiova. Am și antrenat apoi vreo 6 luni la Severin, cu Dragoș Bon. Am început cu licența D, cu licența C, apoi B, făcută în Anglia, iar acum m-am înscris la cursurile UEFA A, dar în România. La început, m-am dus la Școala de Fotbal Gică Popescu, cu ajutorul lui Paul Răducan, un fel de internship. A urmat o experiență la Jiul Bucovăț, făceam două antrenamente pe săptămână. Era greu să-i conving pe jucători să vină, dar era foarte plăcut!”
De la fotbal feminin, la Manchester City
Prima echipă antrenată în Anglia a fost ca voluntar, antrenor-voluntar. A fost un pic complicat, pentru că se aștepta să-și găsească mai ușor o echipă de fotbal. Dar n-a fost să fie, desi aplicase peste tot. Englezii nu caută prin alte țări, se limitează la ce au în țara lor. De fapt, ei sunt inventatorii fotbalului, chiar dacă azi, în Premier League, s-a umplut de tehnicieni străini, la academiile de fotbal se merge pe tehnicieni autohtoni. Într-un final, Bruno Vienescu a ajuns să antreneze o echipă prin Liga a III-a, la Leamington, dar fotbal feminin. Ușor-ușor, fiind foarte serios, Bruno a trecut prin toate etapele, a ajuns la copii, la U11, la West Bromwich Albion, după care a aplicat pentru un proiect al lui Manchester City U15-U18 în China. O lună de interviuri, orale și practice, pentru a pune mâna pe o funcție la unul dintre cele mai bogate și organizate cluburi de fotbal din lume, Manchester City.
“Sunt membru al Asociației Antrenorilor Licențiați din Anglia și acolo, printre altele, cluburile postează locurile vacante, prin intermediul Federației. Joburile sunt postate, orice antrenor poate aplica. Dacă ești selectat, urmează interviurile. Nu sunt doar orale, ci și practice. Și la practică m-am descurcat excelent, așa am făcut și pasul la prima mea echipă, la Leamington FC, care activează în Liga a VI-a, National League North, unde toți plătesc bilet de intrare la meciuri, de fapt, din asta se suțin acele echipe, pentru că e greu să aducă sponsori puternici. La Leamington am antrenat fetele, care jucau în Liga a III-a din Anglia și a fost o reală plăcere. În 2015 am aplicat la West Bromwich Albion, la Academie, mai exact la U 11, băieți, iar în noiembrie 2015 am ajuns la Manchester City. A durat cam o lună până să fiu angajat. Jobul era pentru proiectul din China, unde am și ajuns. Am antrenat U15 si apoi U18. În acest timp trebuia să pregătesc și antrenorii chinezi, care erau la început de drum. Chinezii au un program național pe care îl respectă, mă refer la sport, program care se întinde pe 30 de ani, iar la finalul acestui program se așteaptă să câștige Campionatul Mondial de fotbal! Nu este glumă, eu am văzut acest program și chinezii cred dumnezeiește în el. Chinezii nu văd sportul ca pe ceva măreț, ei îl așază sub educația propriu-zisă a părinților, care nu-și lasă odraslele la sport, de frică sa nu se accidenteze sau a diverselor probleme. Dar infrastructura este la cel mai înalt nivel. Nu-ți vine să crezi cum arată stadioanele in China”, explică Bruno Vienescu.
A vorbit cu Lorenzo Buenaventura, nu cu Guardiola
Modestia îl caracterizează pe antrenorul oltean. Dacă am fi vorbit cu Miki Alexandrescu, probabil ne-ar fi spus că la City își bea cafeaua zi de zi cu Pep Guardiola și îi dă sfaturi cum să îi bată pe Arsenal și pe Chelsea. În schimb, Bruno Vienescu spune adevărul, l-a văzut de aproape pe Guardiola, dar nu a vorbit niciodată cu el. În schimb, la turneul din această vară al “cetățenilor” în China, la meciul dintre Manchester City și Borussia Dortmund, scor 1-1 (6-5 la penalty-uri), s-a întreținut cu Lorenzo Buenaventura, secundul lui Pep: “Am asistat la antrenamentele lui Guardiola, n-am stat de vorba cu el, dar am dialogat cu secundul sau, Buenaventura. În China am stat de vorbă cu el, în această vară, la meciul dintre City și Dortmund. Pe Guardiola l-am întâlnit la club, dar nu am stat niciodată de vorbă cu el. Avem un director tehnic căruia îi răspundem, în China, de exemplu, aveam un șef de proiect, John Dyke. Eu sunt team leader pentru alți antrenori și sunt evaluat de șeful de proiect. Directorul tehnic al academiei de la Manchester City este Andy Smith. Un om foarte strict, cu standarde, dar foarte ok. Și, apropo, echipele din Anglia merg foarte mult pe mâna antrenorilor autohtoni, este foarte greu să te impui ca străin, mai ales în UK. De exemplu, eu, de la Academia lui City, sunt singurul străin. Și mai e Guardiola (n.r. – râde), la echipa mare! Deci, sunt doar doi antrenori principali în club”.
Chinezii din fotbal, ca românii după Revoluție
Olteanul Bruno Vienescu face și o analiză a tânărului fotbalist din China, spune că e foarte greu să găsești unul bun pentru Anglia, deoarece Manchester City este la un nivel foarte înalt. Și nu că n-ar avea calități, ci pentru că, momentan, se află la început de drum, cam cum era România post-comunistă. “Chinezii sunt curioși să afle cum văd europenii fotbalul, iar eu trebuia să implementez mentalitatea de la Manchester City. Din păcate, chinezii nu sunt deloc punctuali. În fotbal este o calitate de bază. China e cu totul diferită de Europa. O țară cu tradiții împământenite, e foarte greu să-i scoți din ale lor. Cumva, observi diferențe foarte mari între generația tânără și părinții lor. Asta se vede și în România, dar China, ca și mentalitate fotbalistică, este acum ca și România ieșită din comunism. Prima diferență majoră la jucătorii chinezi o reprezintă nutriția, sunt mai slabi, nu sunt dezvoltați precum caucazienii când se apucă de fotbal”, povestește antrenorul român.
“Când spun că vreau să vin acasă mi se transmite că nu sunt sănătos!”
Momentan, Bruno Vienescu analizează noul contract de la Manchester City, dar, ca toți antrenorii români, se gândește să schimbe mentalitatea în fotbalul autohton. “Toți îmi spun că nu sunt sănătos la cap când amintesc că mi-aș dori să antrenez în țară. Îmi doresc ca peste 3-4 ani să ajung să antrenez o echipă de seniori. Acum nu vreau să mă arunc cu capul înainte, analizez eventualele oferte. M-aș bucura să lucrez în Romania la un moment dat, nu fug de asta. Ideea este că sunt foarte atent la ce pași fac și nu prea îmi convine să ratez, adică nu vreau să mă plafonez. Simt că am multe de învățat, că am capacitatea să asimilez și apoi să le ofer altora. Am doar 29 de ani, încerc să cresc cât mai mult, să învăț fotbal zi de zi, să mă upgradez în cunoștințe despre fotbal, dar de ce să nu mă gândesc la România? E țara în care m-am născut și cred că fotbalul se poate face bine în România. Simt că restartarea lui este aproape”, încheie pe un ton foarte optimist Bruno Vienescu.
Și când vine vorba de bani, Bruno Vienescu susține că antrenorii din a doua jumătate a Ligii I câștigă un pic mai bine decât tehnicienii de la academiile de fotbal din Anglia, dar că pentru el banii nu contează în mod special.
Fan AC Milan și Universitatea Craiova
Atunci când nu antrenează, Bruno urmărește meciurile echipelor Universitatea Craiova și Inter Milano. Îi place de Devis Mangia, antrenorul de la Craiova, pentru că a copilărit cu Știința. Ține cu AC Milan, de pe vremea lui George Weah, și este fan Jose Mourinho, de pe vremea când luase Champions League cu rivala Inter Milano, în 2010: “La ora actuală, îmi place ce văd la Mangia, care antrenează la Craiova. De afară, mă atrage foarte mult Mourinho, pentru tranziția din timpul jocului. Pot să spun că-mi plac antrenorii mai atipici, cum e selecționerul Argentinei, Jorge Sampaoli. Și am observat iarăși un lucru ciudat în România! Nimeni nu vorbește despre Adrian Ursea, care e secundul lui Lucien Favre la Nice. SUnt foarte mulți tehnicieni băgați în seamă, dar Nice, o echipă foarte bună din Franța, are un român acolo, cu super rezultate”.
Bruno Vienescu este logodit cu o fată din Franța, care acum trebuie să nască o fetiță, dar la Lille, în localitatea natală. “Abia aștept să devenim părinți. Logodnica mea s-a întors în Franța, noi am locuit în Anglia, pentru a naște. Am adus-o în România și să știți că îi place foarte mult cum arată țara noastră!”.
Îl las pe Bruno Vienescu și rămân uimit de cum gândește un antrenor despre care nu știe nimeni în România. E destul de târziu, mă uit la TV și s-a terminat Juventus București – Poli Timișoara. Un meci fără spectatori, cu peisaj distopic, cu antrenori îmbătrâniți și limbaj de lemn, apoi îmi vine să-l sun pe Bruno Vienescu și să-i spun: “De ce dracului vrei să antrenezi în România?”
