În amplul interviu din Gazeta Sporturilor de luni, doctorul Pompiliu Popescu pune etichete cu firescul cu care odinioară fixa diagnostice sau înfigea ace în tegumentele miilor de fotbaliști care i-au trecut prin mână.
Fără raze Roentgen, ci doar pe baza propriiilor percepții, medicul Generației de Aur face radiografii amănunțite candidaților la șefia FRF, iar marea mirare e că trece dincolo de a-l stigmatiza pe Burleanu. Înjurarea actualului președinte e lapidară, îl numește ”cancer” așa cum l-a mai numit de multe alte ori, dar ținta spuselor sale e cu totul alta.
Pe trei ample pagini, doctorul Pompi ne dezvăluie de fapt cât de scindată e structura care ar trebui să se constituie în Opoziție. ”Marica e mai rău decât Burleanu!”, iar Balaj nu e bun nici el, dar nu e nici atât de rău ca Marica. Acestea sunt frazele care sugerează, fără s-o zică direct, că de fapt Răzvan Burleanu nu e contestat de o Opoziție reală, ci de o masă îngrijorător de eterogenă.
Trecându-l pe Marica pe lista ”răilor”, doctorul îl plasează tot acolo, fără s-o spună în mod clar, și pe Mircea Sandu. Se știe, în ultima vreme precedentul președinte al FRF i-a vândut mai multe bilete de favoare lui Ciprian, iar în culise se vorbește că Nașul ar fi susținătorul acestuia. Ceea ce lasă de înțeles că nu l-ar susține pe Prunea sau, ca soluție de ultim moment, nici pe Ionuț Lupescu, dacă acesta s-ar hotârî să candideze. Catalogându-l expeditiv pe Balaj drept ”surogat”, deci scoțându-l din ecuație, Pompiliu Popescu trage totuși nădejde că Gică Popescu va fi ”cu Generația de Aur, pentru că e trup din acea echipă!”. Mai degrabă doctorul speră c-ar putea fi așa, pentru că și aici sunt destule semnale că Gică are rezerve față de candidații pe care Generația i-a scos în față, cel puțin până acum.
Burleanu e la putere de trei ani și nouă luni și măcar de trei ani încheiați e contestat cu vehemență. Dar din această vehemență a contestării se vede tot mai limpoede că nu rezultă un glas la unison. Deși au auds cam aceleași contraargumente actualei conduceri a FRF, cele două tabere care se definesc tot mai clar în interiorul opoziției vorbesc și limbi diferite. Una e cea a lui Mircea Sandu (care e doar președintele Generației de Aur) și Marica (fără legătură cu Generația de Aur). Cealaltă e cea din clinica de la Chitila, a doctorului Pompi, care se bazează pe mult mai puțini susținători decât la început.
E foarte posibil ca interviul dat de doctorul Popescu și comentariile acestuia la adresa lui Marica și Balaj să afecteze și mai mult unitatea a ceea ce se spera că va fi Opoziția. Sigur că se poate spune că doctorul are o vârstă, 66 de ani, că a fost dat afară, adică e o victimă a sistemului, dar chiar dacă multe dintre afirmațiile sale pot fi luate ca excesive, o parte dintre ele tot sunt temeinice și adevărate.
Din toată această gâlceavă de pe baricade, doi oameni au de câștigat, dar nu împreună, ci separat unul de celălalt. Primul e Răzvan Burleanu, care își poate consolida poziția din cauza fisurilor din sânul unei Opoziții care la un moment dat părea unită și puternică. Celălalt potențial câștigător e Marcel Pușcaș. Neîncorsetat de tricoul Generației de Aur, acesta se poate mișca mult mai liber în teritoriu (o și face!) putându-și expune idei proprii, nu gândurile amestecate ale unor opozanți care se pare că au obosit înainte de a lua startul.
