În prag de an nou, Alex Ioniță a fost trimis de Ioan Niculae la echipa a doua, pe motiv că decarul Astrei nu vrea să-și prelungească înțelegerea în condițiile dorite de club. Nu e nici primul, nici ultimul caz de acest gen, sunt multe situații în care fotbaliștii rebeli aleargă prin parcuri sau se antrenează de la șapte dimineața pe motiv că nu sunt de acord cu ce le propune conducerea.
Uneori greșesc și jucătorii, dar în acest caz particular se pare că partea de vină mai mare e la club. Astă-vară, după ce-a plecat Șumudică și s-a regândit filosofia fotbalistică și financiară a Astrei, Ioniță a fost singurul jucător important dintre cei vechi care a rămas. Salariul nu i s-a prea pliat pe noile condiții economice de austeritate, 10.000 pe lună (suma e pe surse) înseamnă cam dublu decât lua Le Tallec (tot pe surse), omul care n-a uitat aroma aplauzelor de pe Anfield Road.
De greșit s-a greșit nu la sumă, ci la durată. Alex a avut un sezon de toamnă excelent, peste așteptările clubului și poate chiar peste propriile sale așteptări, iar acum e înconjurat de oferte din toate părțile, din Gruia în Anatolia lui Șumudică și chiar din campionatul profesionist al Statelor Unite! Numai că nimeni nu oferă două-trei milioane, atât cât s-ar putea să valoreze Alex după vârful de formă pe care l-a atins în ultima vreme. Când vrei să cumperi un jucător, oricât ar fi de bun (la acest nivel, se înțelege!), dai acești bani numai dacă el mai are măcar trei ani de contract cu clubul la care joacă. Dacă mai are doar un an, aștepți și-l iei liber la scadență, gândindu-te că fotbalistul e în ascensiune și n-are cum să se deprecieze într-un interval atât de scurt. Dacă ții morțiș să-l iei acum, dai 800.000, cel mult un milion, cum vrea să facă CFR-ul.
Sumă care firește că nu-i convine Astrei, care vrea mai mult. Dar, dacă vara trecută Astra îi prelungea contractul lui Alex cu încă vreo doi ani, poate dacă-i punea și vreo clauză, cum i-a pus Craiova lui Băluță, probabil că acum avea argumente să ceară și să și obțină cu totul altceva decât i se oferă. Numai că astă-vară cuvântul de ordine era tăierea cozii pisicii, nimeni nu se gândea la altceva decât la încropirea unui lot cu care să se lupte cu elan pentru evitarea retrogradării. Edi, Alex și ceilalți au realizat însă mult mai mult, iar acum ei sunt primii care au de suferit că n-au acceptat mediocritatea.
