Luați cu „trebile țării”, adică instalarea noului guvern și recitarea de către cei propuși să fie miniștri a unor poliloghii numite pompos programe de guvernare, politicienii români au ignorat complet întoarcerea Simonei Halep din Australia. Poate că absența ”gulerelor albe” de la Otopeni ar trebui privită ca un pas spre normalitate și poate că în caz contrar, în situația unei ceremonii de sosire protocolare și scorțoase, am fi criticat abundența de miniștri și de ministrese din salonul oficial, cu toată cohorta obligatorie de sepepiști controlând ghivecele cu flori și de discursuri în obișnuita limbă de lemn.
Dar, cum clasa politică românească a ignorat-o nu doar pe Simona Halep, ci și, recent, pe premierul Japoniei, lipsa Salonului Oficial din programul zilei de luni, 29 ianuarie, trebuie pusă mai degrabă pe seama luptei pentru ciolan decât pe seama unei gene a discreței dobândită subit de politicianul român, ca specie!
Cum n-a mai fost vorba de Salonul Oficial, ci de o aterizare obișnuită a unei persoane private, ce-i drept, iubită de public, în locul bățoșeniei oficiale la Otopeni s-a instalat haosul. Venită pe căi normale, printre românași care soseau de la neamurile din lumea largă, sau de la muncă, sau din city-break-uri, Simona a fost bulucită nu doar de armata de reporteri, ci și de cârdul viu, fremătător și gălăgios care aglomerează mereu, indiferent de ora din zi sau din noapte, terminalul Sosiri.
Conducerea Aeroportului știa că vine Simona, putea să mobilizeze în zonă haidamacii din firma de pază care de regulă sparg semințe și-și butonează gadgeturile prin diversele cotloane ale aerogării. Sau te pun la punct că trebuia să parchezi cu doi centrimetri mai încolo față de locul unde ai parcat.
Cu puțină ordine la Sosiri, poate că nici Simona n-ar mai fi fost atât de laconică, rezumând la trei fraze discursul de bun venit.
Când ai jucat șapte meciuri în două săptămâni, când ai zburat 22 de ore, când ai dat înapoi cu nouă ceasuri indicatoarele orologiului, când știi că mai ai de parcurs și drumul până acasă, la Constanța, cu tot cu aglomerația Centurii Bucureștiului, numai de cuvântări nu-ți arde. Și dacă mai nimerești și-n plină harababură, așa cum s-a întâmplat, e mare lucru că rostești și cele trei fraze.
Oricum, dacă ar fi venit politicienii și s-ar fi consumau fursecuri în Salonul Oficial, acțiunea n-ar fi avut cine știe ce efect. Pe majoritatea, Simona nu i-ar fi cunoscut. La plecarea ei către celălalt capăt al lumii, acum o lună și ceva, guvernanții erau alții.
