Aflată într-unul din cele mai negre momente ale întregii sale istorii, UTA l-a numit director tehnic pe Ionuț Popa. Tipul cu mustață stufoasă, ajuns la 64 de ani, a fost în multe alte rânduri antrenor la legendara echipă de pe Mureș, pe care de vreo două ori (în 1993 și în 2002, dacă memoria nu joacă feste) chiar a promovat-o în prima ligă.
Acum, suporterii arădeni au emis un comunicat în care se declară ”consternați” de această numire! E ca și cum suporterii steliști (oricare, ai armatei sau ai fecesebeului) s-ar arăta consternați de o eventuală numire a lui… Lăcătuș, să zicem. Sau suporterii olteni, consternați de numirea lui Cârțu. Sau cei dinamoviști de o eventuală instalare a lui Rednic sau Andone.
De ce sunt susținătorii arădeni așa de consternați? Pentru că în vara trecută, la barajul de promovare dintre UTA și Timișoara, Ionuț Popa ar fi avut ”un comportament reprobabil”, la adresa celui care antrena atunci echipa Aradului, Laurențiu Roșu. Un tip ok, un fost internațional cu carte de vizită, dar un antrenor aflat doar vremelnic pe bancă la UTA.
E posibil ca purtarea lui Ionuț Popa să nu fi fost atunci, la baraj, tocmai cuviincioasă. Ceea ce se ține minte este că după meci, de bucurie că a salvat Timișoara de la retrogradare, și-a ras mustața. Sau a acceptat să-i fie rasă. Ionuț Popa se bucura pentru reușita sa proprie, iar întâmplarea a făcut ca ea să aibă loc chiar într-un meci cu UTA, echipa carierei sale. Coincidență.
Sigur că suporterii arădeni au dreptul să fie consternați de oricine și de orice. Deci inclusiv de Ionuț Popa și de comportamentul său ”reprobabil”. Însă ei nu trebuie să uite că același Ionuț Popa e, poate, cel mai important nume din fotbalul arădean al ultimului sfert de veac. Că Ionuț Popa a stat în aceeași cabină cu marele Coco Dumitrescu, pe care l-a avut mentor și director tehnic la început de carieră. Că în vestiar se aflau, printre alții, Țucudean-tatăl, N. Mitu, Târțău, Mutică, Ungur, Stupar, (pentru o scurtă perioadă a revenit atunci la echipă și Marcel Coraș) nume care, fără să fie Domide, Lereter, Broșovschi, Kun sau Pozsony, au însemnat destul de mult pentru Aradul anilor nouăzeci.
Știu semnatarii consternați ai protestului cine a fost Nicolae ”Coco” Dumitrescu? Sau cine au fost cei enumerați mai apoi? Probabil că știu, doar i-au avut sub ochi. Dar nu e de ajuns să știi, ci trebuie să și înțelegi. Să realizezi că o viață în slujba unui club face mai mult decât o ciorovăială de-o clipă cu antrenorul advers în focul luptei, sau decât o mustață rasă în vestiar. Cu lame reprobabile, firește!
