Fotbalul românesc s-a oprit în weekend pentru că a venit gerul și zăpada, iar jucătorii au primit vestea cu bucurie. Au prilejul să se mai odihnească și ei, mai socializează cu nevestele, amantele, mai plimbă plozii prin parc sau fac vreo defilare pe la mall. Il Calcio a stat precum inima lui Davide Astori, căpitanul Fiorentinei, care a murit în somn din cauze necunoscute. Toată etapa din Serie A s-a anulat în câteva minute. Instant.
La noi era un chin intens: până l-ar fi trezit consilierii din somn pe Gino Iorgulescu, parcă și-l văd pe Marius Mitran bătând discret la ușa șefului LPF care sforăia puternic de se mișca și clanța. La rândul lui, Gino cu ochii de chinez, trebuia să întrerupă discuțiile electoraleale domnului Burleanu de la Cheile Grădiștei, cartierul general unde se bea un Jidvei bun și se promite mult. Și de-o parte și de alta. La italieni intr-o oră s-a oprit fotbalul. La noi, la moartea lui Florin Ganea, acum doi ani și ceva, un fotbalist cu peste 200 de meciuri în Liga 1, e adevărat, retras din activitate, nu s-a găsit respectul pentru un minut de reculegere. Cică nu se întrunise Comitetul de Urgență și nu s-a putut din punct de vedere regulamentar.
Prea multe meciuri, cam două săptămînal, 6-7 antrenamente, ședințe tactice, presiunea suporterilor, a jurnaliștilor și lista poate continua. Cât poate rezista un fotbalist? Pe vremuri, se întrerupea și două săptămâni campionatul intern pentru un meci important, azi, de sâmbătă până duminica viitoare, sunt trei confruntări pe viață și pe moarte, iar dacă nu bați măcar într-un meci se mai schimbă și antrenorul. Presiunea apasă, nu mai ai timp de odihnă, de recreere, sponsorii aruncă din ce în ce mai mulți bani dar vor tot mai multe meciuri și tot mai multe competiții. Nebunia asta epuizează fotbaliștii care nu se opresc nici ei, vor tot mai mulți bani și trofee, performanțe care îi pot duce la alte echipe, unde salariile sunt, evident, mai mari.
Știrea morții lui Astori face audiență și în rândul celor care nu iubesc fotbalul, creează polemici triste și lasă în urmă prea multe întrebări. Cum poate un fotbalist profesionist să moară așa simplu? Dar noi ăștia, ceilalți, care mîncăm seara înainte de culcare, care bem două beri pe zi când e cald afară, care fumăm și uităm să facem mișcare, oare ce pățim? Mai bine zis, când? Când va veni la noi moartea?
Ne speriem un pic săptămâna asta, cădem pe gânduri, apoi uităm. Așa e firea omului, să uite repede nenorocirile. Și o luîm de la capăt. Un fotbalist din Premier League atinge 78 de meciuri pe sezon, unul din Italia 70. Italienii se laudă cu cel mai puternic sistem medical sportiv, recuperare, prevenție sau intervenții chirurgicale. Cu toate acestea, se întâmplă. Cazul Astori arată că omul, deși a avansat tehnologic, nu poate controla tot. Poate doar previne. Atât.
În România, la Policlinica Vitan micii fotbaliști sunt consultați fără posibilitatea efectuării unui banal EKG. Astori avea cel puțin trei pe ani, cu zeci de derivații. Prevenția e una, scade procentul deceselor, dar nu le elimină complet. Ei au terminat cu prevenția, noi de abia începem.
Dar n-ar fi mai simplu să jucăm mai puține meciuri? E o întrebare la care UEFA, FIFA și FRF o să fenteze discret un răspuns. La fel ca și multinaționalele, au nevoie să facă profit și să nu-i intereseze oamenii, viața sau sănătatea lor. De vină suntem și noi, iubitorii de fotbal, care vrem tot mai multe meciuri și implicare totală a jucătorilor: sprinturi, sacrificiu, alunecări, intrări la limita regulamentului, cu alte cuvinte: să dea totul pe gazon. De fapt, cu toții suntem vinovați pentru moartea unui fotbalist. Duminică a fost Astori, va urma cu siguranță altul. E doar o chestiune de săptămâni, luni sau ani. Adică foarte curând.
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Daniel-Andrei Nazare
senior-editor 100% Sport
twitter: danielnazare
facebook: Daniel Nazare
e-mail: daniel.nazare@100sport.ro
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
