E greu de spus dacă e întâmplător că lucrurile remarcabile de la loturile naționale, din ultimele zile, le-au făcut doi pișpirei, Mitriță, la echipa mare și Mățan la U 19. 1,67m de bucată, plus locul comun că și în rarele situații în care fotbalul nostru produce talente, acestora lipsește talia. Plus încă un loc comun, că dacă vrei să ajungi fotbalist mare și n-ai măcar 1,75 m, e cam greu. Ai nevoie de talentul lui Messi. Sau al lui Maradona.
În parte, s-ar putea să fie așa. Acum aproape douăzeci de ani, când a venit antrenor la echipa națională și s-a apucat să inventarieze rafturile fotbalului românesc, Laszlo Boloni a declamat, cu ușoare accente patetice: ”dați-mi un mijlocaș măcar de 1,78!” Într-adevăr, Lupescu întrunea calitățile fizice, dar trecuse bine de30 de ani. Ar fi fost cumva Gâlcă, dar nu era suficient. Pe turnantă tocmai se lansase o generație cu Florentin Petre, Luțu, Florentin Dumitru. Cu toții de mic litraj.
Scrie undeva că pentru a da pasa lui Mitriță spre Țucudean din Israel e nevoie să ai un metru optzeci? Sau pentru a-i învârti pe sârbi și suedezi, ca Mățan? Sau ca să faci ce făcea Băluță la Craiova până să iasă din formă? Sau ca să dai goluri ca Insigne și ca Mertens la Napoli?
În ciuda supravitaminizării mileniului trei, în ciuda sălilor de forță cu aparate sofisticate, care-ți trag de oase și de ligamente încă de la vărsta în care nici măcar nu ți-au apărut coșurile pe față, fotbalul contemporan continuă să viețuiască, și încă bine și frumos, prin acești liliputani.
Urmăriți-l pe Mățan, care apare tot mai des în echipa Viitorului și va apărea și mai des acum încolo, după plecarea lui Chițu în Coreea! E mereu în sprint, în viteză maximă! Aleargă enorm, ajutat de dimensiunile mici, care-i permit și niște frâne pe care i-ar fi mai greu să le pună dacă ar avea segmente mai lungi. Priviți-l și pe Mitriță și convingeți-vă că la profilul lui, zece centimetri în plus nu i-ar mai permite să facă lucrurile pe care le face acum. De acord că cinci centimetri nu i-ar strica, dar cu zece n-ar mai fi el.
Se pot da contraexemplele lui Alibec și Budescu, extrem de tehnici, deși sunt înalți. De acord, dar realizările lor pe teren sunt rodul unei tehnici mai mult statice, dimensiunile împiedicându-i să fie și rapizi.
Iar eticheta că fotbalul nostru ar produce doar ”piticanii” e și ea exagerată. Pasa lui Mitriță de la Netanya s-a dus către Țucudean, care deși e cât ușa, a găsit timp și spațiu pentru o execuție de efect, intr-o situație în care un buldozer de dimensiunea lui poate că ar fi ales varianta șutului-bombă, cu ochii închiși. Și e de luat în calcul că generația U19 nu l-a dat doar pe Mățan, ci și pe Tudor Băluță, care are 1,91m și va ajujnge, conform lui Gică Hagi, mai mare ca Belodedici sau Gică Popescu.
În fond, Păsărilă Lăț Lungilă e personaj de basm românesc, ceea ce înseamnă că și pe vremea Bădiei Creangă selecția se făcea uneori ținând seama de talie.
