Locul trei în Final Four e puțin, mai concret, e la fel de puțin ca și locul trei de anul trecut. E o constantă. Atât pare să poată cea mai lăudată și mai bine hrănită echipă din întregul sport românesc! Am inclus aici și fotbalul. Deși bugetele FCSB-ului sau CFR-ului sunt mai mari, ele vizează loturi și staffuri mult mai numeroase. Per persoană însă, lucrurile sunt cam pe-acolo.
Cristina Neagu, cea mai eficace hadbalistă a turneului de la Budapesta, i-a certat deja pe mâncătorii de semințe care stau pe canapea și comentează, nemulțumiți de un loc trei între cele mai puternice cluburi ale Europei. Ce, e așa puțin un loc trei? Nu, nu e puțin, e destul de mult. Dar, dacă raportăm la Craiova, la Potaissa Turda sau la Alba Blaj, devine cam puțin. Mai sus enumeratele au obținut locuri mai bune decât acest trei, chiar dacă în competiții de mai mică amploare. Dar și cu bugete considerabil mai mici. În noul peisaj, locul trei al CSM-ului nu mai pare un Everest, ci o colină domoală, pe care o urci în pas de plimbare, fără să simți în piept efortul.
Cei care se uită la televizor, au dreptul să ceară mai mult decât acest loc trei. Mai concret, au dreptul să pretindă ca diferența față de eternul Gyor să nu fie atât de clară, să nu treacă zece minute fără să dăm un gol. Au dreptul să solicite mai multă transpirație, mai puțin vedetism, mai multă ardoare, mai puțină ascundere la umbra superlativelor de ”cea mai bună”, ”cea mai mare”, ”cea mai”, ”cea mai”, cea mai”.
Ar avea dreptul să ceară toate astea și dacă în cauză ar fi o echipă eminamente privată, susținută în totalitate de cutare om de afaceri. Fiind vorba de o investiție publică, ”mâncătorii de semințe” au dreptul o dată în plus de a întreba, de a cere, de a pretinde.
Așa cum nu trebuie neapărat să fii specialist în drumuri ca să întrebi de ce, din banii tăi, nu se fac mai multe autostrăzi, așa cum nu trebuie să fii chirurg eminent ca să observi gândacii de pe holurile spitalelor, așa nu trebuie să fii expert al apărării pe semicerc pentru a cere ca din banii tăi cei care conduc CSM-ul să facă în așa fel încât să scoată ceva peste acest peren loc trei.
Chiar și venită de la o mare handbalistă, expresia ”mâncători de semințe” deranjează și denotă neînțelegerea posturii în care această handbalistă se află. Neclarificarea, în mintea ei, adevărului crud că acei mâncători de semințe sunt, de fapt, cei care-i plătesc ei salariul!