Nici nu s-a uscat bine cerneala pe cel de-al treilea titlut consecutiv ratat, că FCSB ne-a anunțat, prin vocea patronului, că a demarat deja acțiunea ratării celui de-al patrulea. Nu se știe încă în fața cui. Poate a CFR-ului, poate a Craiovei, poate a altei adversare, dar sunt toate semnele că trupa din Berceni (nu mai există nicio noimă să i se zică ”echipa din Ghencea”) pregătește un nou loc doi, la fel de plin de nervi, de acuze, de scandaluri și de piedici puse la propriile picioare ca și locurile secunde din anii 2016, 2017, 2018.
Astra, Viitorul, CFR… Numele campioanei se schimbă mereu. Numele marii învinse rămâne, însă, mereu același, FCSB. Care are întotdeauna cei mai mulți bani, cel mai bun lot, dar îi lipsește întotdeauna cam același lucru. Inteligența de a profita de prima șansă.
Acum, în mai 2018, acțiunea locului doi din mai 2019 a început deja să fiarbă. Când în Gruia curgea șampania, patronul făcea liste în direct la televizor. Ținea națiunea de vorbă, așa cum o face de aproape douăzeci de ani. El, patronul, n-a mai simțit gustul șampaniei din 2015, când ASA a luat bătaie acasă de la demult retrogradata Oțelul și a făcut Steaua (așa se numea pe atunci) campioană.
Și dă-i, și luptă! Și dă-i, și vorbește! Televiziunile, însetate de fiecare silabă ieșită din augustul laringe, vor face câte o știre separată din fiecare nume rostit. Alibec pleacă, el e marele vinovat. Budescu, nu se știe. Dar, de sosit, va sosi Abang, africanul după care a venit Poliția la stadion, să-l întrebe de ce cotrobăia prin buzunarele colegilor de la Astra. Puteți voi să-l comparați pe Alibec cu Abang? Nu, nu există comparație, n-are rost să fie făcută. Alibec e fotbalist, dar trebuie să știi să ai grijă de el. Abang e doar un tânăr african de perspectivă, care a fost adus la Astra într-un moment de criză profundă și care acum nu mai poate sta în vestiar, pentru că l-au mirosit colegii că-i buzunărește.
E cleptoman, dar își face crucea corect, e ortodox. Așa a postulat Întâistătătorul eternei vicecampioane a României! Confesiunea și mătăniile, iată criteriile după care se face scouting la FCSB! Dacă tot le aplică atât de riguros, patronul poate lărgi aria de selecție. Pe scările fiecărei biserici stau zeci de șarlatani care se închină impecabil și invocă Numele Domnului pentru niște creițari pe care-i dau apoi pe băutură. Din fața acelor biserici n-are cum să nu apară un mijocaș central mai bun ca Nedelcu sau o aripă peste Florinel Coman, pe care patronul a dat milioane și apoi i-a lăsat să se deprecieze.
Nici n-ar fi atât de rău că omul gândește așa, are dreptul s-o facă. Dramatic e că prin preajmă nu se află nimeni care să aibă curajul să-i spună că face erori în cascadă, că nu contează câți bani ai și câți bani dai pe jucători, că nu joacă sumele de transfer, și nici pozele fotbaliștilor.
Dar, după încă vreo trei-patru locuri doi obținute din postura de imens favorit la titlu i se va putea, totuși, spune ”Iartă-l, Doamne, că mult a suferit!”
