Ca de obicei, nou-promovatele în prima ligă sunt luate prin surprindere, principala lor problemă în ultimii ani fiind aceea că n-au unde să joace.
Merituoasa Hermannstadt, finalista recentă a Cupei, nu va putea evolua în orașul ei, unde promovarea cumva intempestivă n-a lăsat timp pentru punerea la punct a arenei, rămasă cam așa cum a pus-o la punct Nicu Ceaușescu, prim-secretar de Sibiu la finalul anilor 80. Da, atunci, în 1989, stadionul era modern, găzduia un amical de lux cu ditamai Italia, dar între timp au trecut trei decenii, iar cerințele sunt altele. Sigur că băieții lui Pelici vor fi susținuți de fani și la Mediaș, și la Cluj, și la Brașov (alte variante nu prea sunt prin jurul Sibiului), dar nicăieri nu e ca acasă. Iar până la acel ”acasă” am înțeles că mai trebuie așteptat măcar un an.
Dunărea Călărași va juca în orașul ei, dar stadionul de-acolo probabil că va fi omologat la limită. E o arenă demnă de epoca Daciadei, cu aspect provincial și cu un gazon care în urmă cu un an și ceva arăta ca un câmp cu straturi de ceapă. Probabil că lucrurile vor fi puse la punct, altfel Dunărea va trebui să acceseze alte stadioane din zonă (cele bucureștene, Voluntari, Chiajna, Ploiești sau chiar Giurgiu).
Sigur nu va putea juca pe teren propriu Chindia, în cazul în care va trece în baraj de Voluntari. Stadionul de acolo e la standardele epocii în care vedetele Târgoviștei erau Narcis Coman și Gigi Tătaru, precursorii (cu două decenii mai în spate) micului Ajax. Tribuna a doua e o ruină, întreg stadionul e părăginit. În preajmă ar fi Ploieștiul (cu care dâmbovițenii s-au avut mereu ca șoarecele și pisica), Piteștiul, Mioveniul. Dar, dacă se ratează barajul, atunci lucrurile se rezolvă, în sensul că stadionul e numai bun pentru liga a doua.
Pentru cine nu crede în povestea cu avantajele jucatului acasă, să se uite la Juventus. Ba la Ploiești, ba la Voluntari și mereu cu tribunele sinistru de goale. Nu că din Colentina până-n Pipera ar fi cine știe ce departe, nu sunt mai mult de 5-6 kilometri, ci pentru că imediat ce treci gardul curții tale înseamnă că nu mai ești acasă. Și s-a văzut cât s-a cinuit Sepsi pe la Brașov și pe la Ploiești, dar și cum a început să arate altfel când a început că joace la Sfântu Gheorghe.
Când vorbim de infrastructură, invocăm mereu Autoritîțile, Statul și punem placa aceea cu lipsa banilor. Dar se construiesc stadioane prin locuri stranii, (Alexandria, Turnu Măgurele, Focșani) unde nu s-a auzit nici măcar de liga a doua de ani și ani, iar un oraș ca Sibiul iși duce viața pe stadionul economiei planificate contemporane cu Nicu Ceaușescu. Asta în timp ce la Bacău vechea arenă arată ca ruinele de la Machu Picchu, la Brăila pică zidurile, la Arad se tot construiește fără să se termine, la Baia Mare stadionul e nelocuibil, la Satu Mare se afumă cârnații pe culoarul spre vestiare. Am amintit doar de orașele importante, cu peste 100.000 de locuitori, unele chiar spre 200.000, care toate s-au răsfățat ani buni în prima ligă!
