După ce le-am ținut leșilor degetele încrucișate, a venit vremea să ne bucurăm. Vecinilor noștri (am avut hotar cu ei în Nord câteva sute de ani, până când și-a băgat coada Uniunea Sovietică) le-a decedat, în fine, capra, iar nouă ni se pare că avem toate motivele să ne bucurăm.
În fond, Răzvan Burleanu ne-a comunicat oficial că dacă mergeam la Mondiale, sigur treceam de grupă. Ei n-au trecut, se pregătesc de drumul către acasă, iar noi ne frecăm palmele în așteptarea ipoteticului adversar din optimi. O fi Anglia, o fi Belgia, îi avem la degetul mic, mai ales dacă-l aducem îndărăt pe Daum. Pe care, dacă ne calificam, nici nu-l schimbam, Ce-ar mai fi pus el băieții să tragă autocarul de frânghie pe asfaltul prost de la Kazan!
Cu ani în urmă, în preajma noastră a mai murit o capră. Una slovenă. După barajul înlăcrimat cu Turbo Rudonja, viața m-a dus la Mondialul din Coreea de Sud și am ales atunci, cu pizma nedreptățitului, să le iau urma și să le văd pe viu toate aparițiile. Slovenii au pierdut cu 3-1 cu Spania, dar puteau să mai ia vreo 5 goluri. Tot cu 3-1 i-a ars și Paraguayul, flăcăiii lui Katanec întâlnindu-se doar rarisim cu mingea. I-a bătut și Africa de Sud cu 1-0, le-a dat gol în minutul 4 unul Nomwethe,nu-l uit toată viața, care avea vreo 50 de kile cu paltonul ud pe el. Ce să facă slovenii dacă iau gol în minutul 4? Să atace? Păi ei n-au ieșit în viața lor din treimea proprie! S-au plimbat tot meciul alandala pe teren, ca niște urși albi toropiți de căldură și au plecat acasă fără niciun punct.
Situația de-atunci e diferită de cea de-acum. Slovenii erau rătăciți la Mondiale și doar vreo zece ocazii ratate de noi la Ljubljana și în Ghencea au făcut să pierdem calificarea. La ei a nins, la noi a plouat, a fost noroi. Pe terenuri bune le dădeam de la trei în sus în fiecare manșă.
Polonezii în schimb au făcut poligonul cu noi. Lewa ne-a dat 5 goluri din totalul de șase, iar glasurile federale, plus selecționerul, se străduiau să ne lămurească asupra valorii de megastaruri a echipei care nu ne-a lăsat nicio șansă. Ce fotbaliști! Brazilienii Europei! Lewa, Balon de Aur, peste Cristiano și Messi! Noi, echipă de viitor cu Grigore și, mai ales, cu Daum! Nawalka, mare antrenor! Boniek, mare președinte, chiar dacă, spre deosebire de al nostru, a dat puțin în minge pe la Juve și pe la Roma!
Acum savurăm coliva defunctei caprei polone, care zace spintecată pe năsălie. Golurile columbienilor ne-au bucurat de parcă le-am fi marcat noi!
Intrat în putrefacție, leșul (chiar leșul leșilor, s-ar putea spune) caprei polone ar trebui să ne semnaleze duhori, nu arome. Să ne spună cât am fost de pe lângă subiect în trecutele preliminarii, ce tâmpenie epocală am comis alegându-l pe Daum și ce nu trebuie să mai facem în veci dacă vrem să mai pipăim vreodată gazonul Mondialelor. Răzând de polonezi, de fapt râdem de noi înșine.
