Celor care încă se ascund după eroica, dar în cele din urmă plăpânda remiză cu Serbia, plasând-o la plusuri, li se cuvine explicat cât de important ar fi fost să câștigăm meciul împotriva lui Mitrovic și alor săi. Și, în continuarea explicațiilor, să li se spună cât de paleativ e acest punctuleț care ne ține încă în viață, însă fără să ne ajute prea mult.
S-a zis că Liga Națiunilor nu e doar o competiție greu de înțeles, ci și o întrecere inutilă. A decretat-o Jurgen Klopp, iar dacă un corifeu de un asemenea nivel nu pricepe, atunci omul de rând are tot temeiul să nu înțeleagă nici el mai nimic.
De la puritatea aerului pe care îl respiră Klopp, e posibil ca esența Nations League să fie greu de pătruns. Omul e neamț, muncește în Anglia, iar pentru englezi, pentru nemți, pentru francezi, pentru spanioli și pentru alte seminții alese ale fotbalului, competiția de față poate trece drept cvasiamicală. Aceste națiuni n-au nicio emoție privind calificarea la Euro 2020, ele vor fi de-a pururi capi de serie și doar un cataclism le-ar putea pune în pericol calificarea pe traseul normal al preliminariilor din 2019.
Pentru noi, însă, pentru cei din grupa a treia valorică, și mai ales pentru cei din grupa a patra, Liga Națiunilor e o șansă nesperată de a merge la Euro 2020 fără a da piept cu niște naționale puternice, aproape inaccesibile în acest moment.
Să zicem că nu câștigăm grupa cu sârbii (cum arată clasamentul acum ne e destul de greu s-o facem), dar că totuși vom fi în urna a treia valorică a tragerii la sorți pentru preliminarii. Ce șanse avem dacă picăm cu Franța și cu Rusia? Dar cu Spania și Suedia? Aproape niciuna.
Însă Nations League ne oferă un prilej nesperat de a accede la Turneul Final jucând doar cu adversari de nivel comparabil cu al nostru. În grupă cu Serbia și Muntenegru, mai departe cu Israel sau Scoția, cu Grecia sau Ungaria, cu Bulgaria sau Norvegia. Parcă e altceva să te duci pentru un meci decisiv la Haifa decât pe Wembley, nu?
La fel, echipele din urna a patra valorică, Georgia, Belarus, Kosovo sau chiar Luxemburg pot merge direct la Euro jucând doar între ele, nefiind obligate să depășească marile puteri. De aceea și la acel nivel, unul mai jos decât al nostru, emulația e deosebită, ieșită din comun.
Sigur că, într-o paranteză mai amplă, ne putem califica la Euro 2020 și terminând această grupă pe locul 2. Dacă sârbii câștigă seria și apoi reușesc să se califice după disputarea preliminariilor, atunci la turneul final al grupei C, a treia valorică, merge România. Dar e o situație pur ipotetică, e mult mai simplu să mizezi pe tine și să-ți căștigi grupa, nu să depinzi de alții.
Puteam să nu depindem de alții bătându-i pe sârbi la București. Se va spune că ne-ar fi fost extrem de greu jucând o repriză cu om în minus. Da, așa este! Dar nici în repriza cealaltă, în care numeric am fost egali cu ei, n-am dat semne că am urmări altceva decât să ne apărăm exact și să încercăm ceva raiduri răzlețe în terenul lor. Chiar dacă am vrut în sinea noastră să câștigăm, ne-am gândit c-o putem face la ciupeală, la speculație, fără să încercăm să luăm noi frâiele. Când îți vin în tribune aproape 50 de mii deeoameni, ei vor să te vadă cum arăți și dincolo de linia de centru. Sigur că te susțin să nu iei gol, să stai pe metereze în zece oameni, dar niciunui public din lumea asta nu-i place să-și vadă favoriții apărându-se.
Dar nu-i nimic, poate că în preliminariile din 2019 vom înghesui, măcar la București, Anglia, Franța sau Belgia în careul lor. Abia așteptăm acea ofensivă!
