Soarta noastră fuse crudă astă dată. Zicea Ștefan cel Mare către a sa mumă, prin pana lui Bolintineanu. Și suntem tentați să zicem și noi, după tragerea la sorți de la Dublin Noi, românii, practicanții văicăritului la scară largă, ca sport național.
E rău că am căzut cu Spania. Dar cu cine am fi vrut să cădem din prima urnă? Că toate sunt tari! Cu Polonia, ar răspunde văicăreții. Ca și cum Polonia ar fi floare la ureche! În ultimele două meciuri ne-a dat, în total, 6-1!
Am picat cu Spania, cu Suedia, cu Norvegia, cu Feroe și cu Malta, așadar cu ele trebuie să jucăm. Ne plângem că Spania e prea Spania. Și că Suedia, Norvegia și Feroe sunt prea nordice. Auzi dumneata, să cazi cu trei echipe nordice….Dacă nu picam cu ele, ci cu altele, spuneam că sunt prea vestice, prea sud-estice sau prea centrale.
Și ne mai plângem că programul alcătuit de UEFA ne dezavantajează. Ba nu ne dezavantajează deloc. E foarte bun, nici să ni-l fi ales noi, după placul nostru, nu-l nimeream atât de favorabil.
Nu ne convine că debutăm în Suedia pe 23 martie. În martie, în Suedia!!! Păi e frig, măi nene!
Nu e așa frig, chiar și prin nord primăvara obișnuiește să vină uneori în martie. Nu ne prăpădim la plus două-trei grade! Și apoi, șansele ca gazonul viking, fie că va fi pe Friens Arena din Stockholm, fie la Malmo, Goteborg sau unde vor pune meciul are toate șansele să arate mai bine peste trei luni decât cel de pe Național Arena sau de la Craiova.
Ne plângem că avem ultimele trei meciuri foarte grele, cu Suedia și cu Norvegia acasă, apoi cu Spania în deplasare. E foarte bine, și e foarte bine și că întâlnim de două ori Spania abia în toamna viitoare. De ce e mai bine s-o întâlnim atunci și nu acum, devreme, la începutul preliminariilor? Pentru că până în toamna viitoare peste generația noastră U 21 va trece aproape un an, un turneu final, poate niște transferuri spre mai bine și, cu certitudine, o experiență internațională în plus. Nu zicem că batem de două ori Spania, dar poate că putem să smulgem un punctișor la noi, în 5 septembrie, dar și, de ce nu?, să facem ceva și la ei acasă, în 18 noiembrie, cânt probabil că spaniolii vor fi deja calificați matematic și vor trebui doar să bifeze obligația unui meci de clasamrnt.
Inteligenți va trebui să fim pe tot parcursul acestor preliminarii, dar mai ales în cele două meciuri consecutive de acasă, cu Suedia și cu Norvegia, din octombrie-noiembrie anul viitor. Să avem grijă de forma noastră, de accidentări, dar mai ales să ne preocupăm să nu mai jucăm partide importante acasă cu porțile închise. Trebuie să avem stadioane pline și cu Spania, și cu Norvegia, și cu Suedia, iar pentru asta nu trebuie să repetăm prostioarele spuse sau scrise din trecutele preliminarii, când am avut spectatori în tribune doar la unul din cele trei meciuri de pe teren propriu.
Astea ar fi chestiuni legate de abordare, de strategie. Dar ca fotbal? În acest moment nu însemnăm cine știe ce, în dreptul cluburilor internaționalilor români nu scrie încă mare lucru, dar cine știe, poate după Europenele de tineret va scrie. Și atunci, parcă altfel îi iei pe norvegieni și suedezi când vii din Primera sau din Serie A, nu de la Praga sau Ludogorets.
