Am început meciul cu 1-6 și aproape o secetă de 11 minute pe tabela de scor – nu ne-a intrat nimic, am luat la țintă barele și pe portărița Silvia Navaro. Am ajuns, cu chiu, cu vai, la 8-10, pentru că Buceschi a-ndrăznit prima, apoi s-a trezit și Neagu, urmată de Perianu. Începusem să credem că tricolorele și-au reglat turația și le va fi mai ușor, în continuare. Dar n-avea să fie așa, pentru că tabela s-a ascuns din nou, pentru romance, pentru alte opt minute – 10-12 la pauză, ce să mai înțelegi din asta?
Dar pauza dintre reprize a fost un sfetnic bun, pentru fetele noastre, care au avut un parcurs mult mai echilibrat, cu goluri legate și cu un joc ceva mai aproape de posibilitățile lor. Da, am bătut Spania, dar și pentru că ibericele s-au precipitat în multe momente, pierzând mingii din pricina unor greșeli tehnice, cât și din cauză că Martin și compania au ratat incredibil, din poziții ideale. Și trebuie să le mulțumim cumva și celor două arbiter din Austria, Ana Vranes și Marlis Wenninger, care au greșit grav, în câteva rânduri, și de-o parte, și de alta, dar mai mult de-o parte…
Am învins, dar n-am convins, acesta e o concluzie pe care mi-o asum, mai ales că aceste două puncta nu aduc Parisul mai aproape de noi – Orașul luminilor a rămas tot acolo, iar dacă vrem să ne plimbăm pe Champs Elysees, trebuie să batem și Ungaria, fie și la o jumătate de gol, sau să încercăm și egalul, pentru că golaverajul ne-ar permite să le devansăm pe maghiare. Și iarăși vom avea mari emoții, pentru că rivalitatea dintre noi și unguroaice este binecunoscută, în orice ramură sportivă…
Avem, din păcate, un mare dezavantaj, pentru că Ungaria a avut o zi în plus de odihnă. Mai mult, Martin Ambros a făcut aceleași greșeli ca la Mondialul din Germania, și a exploatat-o la maxim pe Cristina Neagu, jucătoarea noastră exponențială, care trebuie să fie extrem de proaspătă și să conducă echipa împotriva Ungariei. Neagu a stat în teren 58 de minute cu Germania, apoi câte 57 de minute cu Norvegia și Olanda, iar astăzi, cu Spania a stat fix 60 de minute! Ne oprim aici, pentru că ar mai fi multe de spus, dar sper să trecem peste toate și să trecem în cont încă un success în fața rivalelor noastre.
Ionel Pana
Foto – EHF
