Și la propriu, și la figurat – nu ne așteptam ca biletele pentru semifinale să ne coste atât de mult, iar dacă mă-ntrebați pe mine, aș fi preferat să rămânem în afara careului de ași, dar Cristina Neagu să nu se fi accidentat, iar echipa noastră să fi bătut Ungaria, ăsta era un motiv de bucurie, la ceas de sărbătoare. Dar n-avea să fie deloc așa – tricolorele au jucat rău, pentru că vigoarea lor în acest meci a durat doar 15 minute, după care am alergat după unguroaice să ținem aproape, dar cu mari eforturi. Dar cel mai mare necaz este accidentarea gravă a Cristinei Neagu, care nu va mai ajunge la Paris, pentru cele două meciuri din Final Four, aceasta este vestea care ne întristează cel mai tare.
Dar, gata, să ridicăm capul și să mergem înainte – după 8 ani (în 2010, cu Radu Voina pe banca tehnică, Neagu, Elisei și Geiger băteau Danemarca la ea acasă, câștigând medaliile de bronz ale Campionatului European), naționala României joacă din nou cu medaliile pe masa, o oportunitate ce nu trebuie ratată. Da, va fi greu, pentru că Ambros a legat ombilical această națională doar de Cristina Neagu, prin ea respirau mai toate fetele. Acum, că Neagu nu va mai fi în teren, selecționerul va fi nevoit să găsească și alte soluții. Mi-aș dori să reușească acest lucru, dar mă-ndoiesc, pentru că spaniolul a demonstrate și la acest European că este limitat.
Vom juca semifinala cu Rusia, o cunoștință mai veche a fetelor noastre, cu care ne-am mai confruntat în mai multe rânduri. Să ne-aducem aminte și de Mondialul de la Sankt Petersburg, când în finală am luat bătaie de la Trefilov și compania, mulțumindu-ne cu medalia de argint. De data aceasta, ca să ajungem din nou în finală trebuie să trecem de Sedoykina și Vyakhireva, ceea ce poate fi posibil, dacă jucăm la cel mai înalt nivel. În plus, în ultima partidă, cea împotriva Suedia, Rusia a pierdut la 9 goluri, o înfrângere care a surprins, la fel ca cea din Grupa B de calificare, din fața Sloveniei: cu Suedia a fost 30-39, iar cu Slovenia a pierdut cu 27-29. Se poate, asta este sigur, și totul depinde de fetele noastre. În condițiile date, trebuie o mare mobilizare, o mai mare determinare, o mai mare ambiție, sigur, toate acestea compensează destul de puțin lipsa de valoare, dar selecția a făcut-o Ambros, el trebuie să dea niște explicații.
Am scris aseară despre înfrângerea în fața Ungariei – acum revin și spun că am fost extrem de surprins de faptul că Ambros nu știe să gestioneze deloc momentele critice, nu este destul de luminat la cap, nu are acel fulger care să-i arate drumul. La ultimul timp de odihnă și-a anunțat că și o înfrângere la două goluri poate aduce calificarea, idee care le-a intrat în cap handbalistelor noastre și le-a blocat orice inițiativă. Din păcate, după ieșirea pe targă a Cristinei Neagu, fetelor noastre nu le-a mai ieșit nimic, nici măcar șuturile de la linia de 7 metri, ratate și de Ardean Elisei, și de Cristina Laslo. Ne-am fi dorit măcar un egal, dar nu l-am obținut, pentru că nu l-am meritat.
Gata, ne oprim cu criticile, așteptăm semifinala de sâmbătă, cât și primul meci al Biancăi Bazaliu, la actualul Campionat European. Da, Bazaliu a fost convocată de urgență pentru Paris, iar jucătoarea CSM-ului a plecat în această dimineață spre Arcul de Triumf. Succes, Bianca!
Ionel Pana
