În prima semifinală a Campionatului European din Franța, naționala României a pierdut în fața Rusiei, scor 22 – 28, fără ca tricolorele să arate acea răutate în joc, așa cum au promis după accidentarea lui Neagu, și asta în condițiile în care nici adversarele n-au evoluat la turația maximă.
Am început bine, cu 3-1, apoi 9-6, 11-8, 15-14, dar 15-16, după 30 de minute, goluri marcate de Buceschi, Pintea, Perianu, Dragut, Florică și Chiper, adică de la stânga la dreapta semicercului. Știam, însă, că n-avem forța mentală să ne batem cu tancurile rusești, de altfel aș spune cu o tanchetă, dacă mă gândesc că o sportivă de 1,65 metri înălțime, Anna Vyakhireva, ne-a bătut singură, înscriind 13 goluri, și de pe inter, și de pe extremă, și din centrul semicercului nostru.
Am ieșit din vestiar cu capul plecat, nu știu ce s-a întâmplat pe timpul pauzei, ce discurs s-a ținut acolo, ce strategii s-au mai pus la cale, cert este faptul că am înscris primul gol abia în minutul 8 al reprizei secunde, când tabela arăta, deja, 19-15 pentru rusoaice. Au dispărut din joc și Buceschi, și Florică, și Pintea, și Chiper, iar pe Bazaliu am adus-o din țară ca să joace trei minute în prima repriză și 9 în cea de-a doua.
Acest spaniol, Ambros Martin, a făcut echipa numai după idei de el știute, la fel ca și schimbările din timpul celor 60 de minute. N-a reacționat la faptul că Pintea era anihilată aproape total, că Buceschi nu este lăsată să se apropie de poartă, că Perianu este suprasolicitată în apărare, știind că jocul ei este mai dur, dacă nu chiar rudimentar, și apar ușor faulturile și eliminările de două minute. În schimb Geiger nici n-a apucat să se încălzească, în cele 5 minute cât a fost ținută în teren, la fel ca și Udriștoiu și Băcăoanu, handbaliste care au demonstrate că sunt ceva mai tenace, mai luptătoare și pot aduce un pic de vigoare echipei noastre. În acest meci au mai intrat pe semicercul din Paris Bercy, o sală aproape la fel de celebră, ca Turnul Eiffel sau celebrul boulevard Champs Elizees, și Polocoșer, și Rațiu, a fost o concordie generală pe banca noastră de rezerve, de parcă noi eram cei care conduceam pe tabelă.
Ne oprim aici și spunem că mâine, în finala mica, vom pierde la fel de ușor ca și astăzi, oricare ar fi adversarul, Franța sau Olanda. Nu, Ambros nu are mână bună pentru medalii, este limitat, iar dacă cineva spune că n-a avut jucătoare prea bune la îndemână, atunci spun și eu că el a făcut selecția (sau nu?), că el le-a ales pe cele 17, fără să fi întrebat pe nimeni, fără ca cineva să-l sfătuiască cu ceva. Toată lumea a spus că antrenorul răspunde de rezultate, da, dar cu ce va plăti Ambros înfrângerile de la acest European, umilința din fața Ungariei, cât și accidentarea Cristinei Neagu, pe care i-o imput tot lui. A, da, ne-am calificat la Mondiale, nu mai trebuie să jucăm în fazele preliminare, dar eu cred că aveam nevoie de aceste jocuri oficiale în plus, să putem descoperi și alte jucătoare.
Meciul din această seară a fost cel mai prost, pentru că n-am avut nicio clipă senzația că dominăm, că ne ducem spre victorie, că vrem, că putem. N-am avut concentrarea necesară în fața porții, am dat în bară, am înălțat zmee, am ratat cât pentru tot Europeanul, mai ales în repriza a doua, când am înscris doar 7 goluri, în 30 de minute. N-am emis pretenții nicio clipă, iar Trefilov s-a jucat cu Ambros, precum șoarecele și pisica.
Cele mai bune marcatoare au fost Vyakhireva 13 și Anna Sen 4, de la învingătoare, respective Dragut și Pintea, ambele cu câte 4 reușite.
Ionel Pana
Foto – EHF
