Alexandru Tudor s-a retras din activitate. Practic, fotbalul a inceput si continua cu el. Cand eram pitic, junior si senior in ligile inferioare bucurestene tot el arbitra:) Câțiva ani buni după Revoluție, eveniment la care, puțină lume știe, el a fost împușcat în picior. Dur, ferm, fara prea multe informații, nu te băga în seamă nici dacă intra ambulanța după tine pe gazon.
Daca solicitam vreo explicatie, țipa prelung: „Pleaaaaaacă”. Cand am ajuns pe la 14-15 ani, la un meci de juniori pe stadionul Coresi, Tudor a intrat în vestiar parcă scos din țiplă, venit de la frizerie – chiar un Brad Pitt mioritic – si foarte elegant – uniforma de arbitru impecabila – mi-am permis, in locul unei injuraturi obișnuite la fotbal, o ironie, după un fault al unui adversar asupra mea fără să se acorde măcar cartonaș galben: „Am venit să facem parada modei sau să arbitrăm corect?”. S-a uitat urât la mine si mi-a spus pe un ton nervos: „Ieși afară, cu obrazniciile astea nu ai ce căuta la fotbal”. Apoi a scos cartonasul rosu…
… Peste ani, la Prosport si la Evenimentul Zilei, am avut dese polemici asupra unor faze din Liga 1. Niciodata n-a venit cu invitatii la restaurant, cu kilograme de casvacal sau sticle de whisky, ca sa devenim prieteni, asa cum au incercat unii care astazi ne dau lectii de moralitate la televizor. Nu m-a luat niciodata cu masina spre casa de la un meci din provincie, asa cum au facut si fac altii si azi cu jurnalistii sportivi. Se caza la o mînăstire si isi inchidea telefonul. Mereu, cand mai vorbeam, il tachinam intrebandu-l daca a citit ziarele, stiind ca nu face asta din principiu. Îmi spunea: „Mereu ai fost obraznic, îmi aduc aminte de tine, câte cartonașe ți-am dat?”. Eu îi replicam că a venit rândul meu să-l evaluez ca jurnalist și promit să-i dau mai multe avertismente. „Dacă ai dreptate, fără probleme. Dar eu sunt un arbitru onest”
… In 2012 am avut privilegiul sa particip la un curs de e-learning alaturi de el la Funchal, Madeira. Două săptămâni am incercat să-l inteleg ca om si nu cred ca am reusit. In pauzele de curs, mai dădeam drumul pe telefonul mobil la o melodie preferata pe youtube sa ne destindem dupa orele extenuante de aprofundare a unor informații dificile. Mă bătea pe umăr si ma ruga sa bag nu știu ce psalm. Mă conformam. Apoi ne-am plimbat pe străzile necirculate ale insulei. La un moment dat, la o trecere de pietoni, s-a aprins semaforul de culoare roșie insă nu era niciun automobil in zonă. Am dat sa traversez, m-a prins vârtos de umar si mi-a zis sa aștept. M-am speriat, am crezut ca s-a intamplat ceva. „Nu traversa, nu vezi ca e interzis?”, mi-a spus pe un ton răstit. „Nu vezi că nu trece nimeni pe aici, ești nebun?”, i-am răspuns iritat și nervos. Am vrut să-l las acolo și să plec la hotel.
… Apoi, după câțiva metri, m-a apucat de umăr calm și mi-a explicat zâmbind gestul. „Mentorul meu, Pierluigi Collina, ai auzit de el nu?, mi-a transmis să fiu corect și în afara gazonului. La benzinărie, acasă în familie, la shopping, oriunde”. M-am uitat la el, iar el zâmbea continuu. Am mai făcut câțiva pași. „Daniele, e așa frumos aici. Ce-am făcut noi să merităm să ajungem pe insula asta superbă? Scoate telefonul, bagă psalmul…, hai te rog frumos”. Âsta e Alexandru Tudor.
În fiecare dimineață, se trezea la 6 fix și alerga pe malul oceanului. Sprinturi, exerciții, totul aranjat. Se uita la ceas atent, să nu depășească vreo secundă în plus sau minus. Atunci mi-am dat seama că iubește arbitrajul la nebunie, cu toate erorile pe care le-a făcut de-a lungul timpului. Deunăzi ne-am întâlnit la un meci de minifotbal. „Cum facem Daniele să aducem tineri la arbitraj la AMFB? Am fost la două facultăți, am vorbit cu sute de tineri, nimeni nu vrea. Ce sa fac?”, mi-a spus, preocupat. Mi-am dat seama că inima lui vibrează în continuare pentru arbitraj indiferent dacă unii l-au scos deja la pensie. Respect, Alexandru Tudor!
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Daniel-Andrei Nazare
senior-editor 100% Sport
twitter: danielnazare
facebook: Daniel Nazare
e-mail: daniel.nazare@100sport.ro
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
