Sorții au făcut ca în ultima etapă programată în acest an să se întâlnească primele clasate și totodată cele mai bune echipe ale momentului din România, CFR Cluj și Steaua dacă o luăm din punct de vedere valoric, Steaua și CFR Cluj dacă o luăm prin prisma faptului că prima a fost gazdă. Cele două și-au confirmat valoarea pentru Liga I cu care sunt creditate, oferind un meci adesea palpitant, cu multe faze interesante la ambele porți. Mai matură și cu ideea de joc mult mai bine conturată, echipa mai bine cotată, CFR Cluj, s-a impus. După meci, antrenorul roș-albaștrilor, Nicolae Dică a tot afirmat că scorul este unul mincinos. Are dreptate în parte, în sensul că după cele desfășurate în teren CFR poate ar fi meritat o victorie la doar un gol diferență. Dar victoria a meritat-o. E drept, spre deosebire de majoritatea cazurilor când norocul îi răsfățase de atâtea ori pe cei de la Steaua, de această dată nu le-a mai surâs, zâmbind spre echipa transilvăneană. Căci primul gol, bijuteria lui Ciprian Deac, a fost o execuție la care irealul a intervenit din plin. Având în vedere însă că avem de-a face cu un jucător tehnic, fotbalist-fotbalist, să nu-i ștergem total meritele. De asemenea, la plusuri decisive mai trebuie menționat și portarul Arlauskis ale cărui intervenții în momentele cruciale ale meciului au avut o mare contribuție la această victorie, căci și în 10, după eliminarea lui M. Roman, Steaua a fost periculoasă, putând egala în mai multe rânduri. Astfel, lituanianul și-a șters prestația penibilă de la meciul din Gruia cu Gaz Metan, când pierderea a două puncte i s-a datorat în mare parte. Și să nu-l uităm pe Toni Conceição, tehnicianul atât de încercat la începutul acestui sezon, care mai ales la acest meci a arătat inspirație și pricepere.
Înaintea acestei etape, cineva mă făcea atent că echipa Gaz Metan, din cauză că se află în insolvență, nu este dorită în play-out și din acest motiv i se pun tălpi, în acest sens pomenind de cartonașele roșii primite de jucătorii săi în ultima vreme. Inițial mi s-a părut că exagerează. Dar când am văzut că și la Craiova a ajuns să joace pentru a patra oară consecutiv în inferioritate numerică, nu mi s-au mai părut atât de exagerate cele spuse. Cu atât mai mult, cu cât abia din acel moment a început și U Craiova 1948 CS să prindă viață, până atunci împiedicându-se de defensiva bine organizată a echipei lui Teja.
Tot ceea ce făcuse bun Dinamo în etapa trecută, când prin victoria în fața echipei din Craiova dăduse semne de trezire, s-a șters ca o inscripție pe nisipul de la malul mării peste care trece valul. Astra a făcut-o KO și scorul de 4-1 pare blând față de cele petrecute în teren. Este tot mai clar că la ora actuală echipa alb-roșie nu este de primele șase. În afara primelor trei clasate, mai sunt vreo 4-5 echipe clar mai bune ca ea, cărora ar trebui să le ia locul pentru a fi în play-off. Așa că această bucată de sezon rămasă din 2019 ar trebui să o considere o pierdere calculată și să o folosească pentru o reconstrucție reală, nu cum s-a întâmplat anul trecut.
Cuvinte bune pentru Sepsi Sfântu Gheorghe care a terminat în forță, depășind o echipă care părea la un moment dat că ar avea veleități mai înalte, precum Viitorul. Echipa covăsneană este revelația acestei prime părți. Așa cum trebuie remarcat și saltul lui Hermannstadt, formație ce părea condamnată la tristele două opțiuni, retrogradarea directă sau barajul.
Iar sudul clasamentului este ocupat de Ilfov și e greu de crezut că una dintre cele două, FC Voluntari și Concordia, dacă nu chiar ambele, se vor mai putea salva.
Apropo de play-off, cred că actuala configurație va fi și la final celor 26 de etape. Păcat de Gaz Metan care chiar a arătat fotbal adesea în aceste 21 de runde scurse.
Nea Gino Iorgulescu, cel care se exprimă atât de rar, a făcut-o acum pentru a ne urechea pe cei care am îndrăznit ne exprimăm dezacordul față de împingerea acestei primei părți a sezonului până în miez de iarnă, când afară-i frig și-n case arde focul centralelor, lumea fiind astfel mai mult cu gândul la sărbătorile de sfârșit de an, decât la zbaterile clasamentului Ligii I. Și când scriu lumea, includ aici și o mare masă a microbiștilor. Dacă lui îi place să vadă tribunele și mai goale decât sunt de obicei, iar pe fotbaliști accidentându-se pe terenurile înghețate, eu unul nu am asemenea plăceri. Dar apropo, el pe când era jucător, într-o asemenea perioadă a anului, ce prefera, să mai facă o alunecare pe gheața care lua locul gazonului în care își putea fractura piciorul sau să vadă cum îi alunecă un vin fiert pe gât în așteptarea primăverii? Întrebarea este retorică, deoarece răspunsul îl cunosc prea bine. Mulți fotbaliști din trecut au ajuns peste ani să aibă sechele grave, nu puțini suferind amputarea picioarelor, din cauza acestor condiții improprii fotbalului din timpul iernii. Ne-a mai comunicat intenția de a face o primă ligă cu 12 echipe, pentru că abia acum și-a dat seama că acest absurd sistem play-off/play-out a aglomerat și mai mult calendarul față de perioada celor 18 echipe. Eu i-aș propune să o facă de doar două echipe, cam cum era cândva la hochei, când Steaua și SC Miercurea Ciuc jucau între ele până se plictiseau, de jucătorii celor două echipe mai aveau puțin și se încuscreau. Într-un asemenea caz ar avea un calendar foarte lejer, nici n-ar mai exista grupări în insolvență, stadioane fără încălzire subterană, ar fi și echipele respective fericite, pentru că indiferent de epilog, ar termina pe podium și automat ar juca în cupele europene… Vai câte avantaje ar mai fi! Lăsând gluma la o parte, de-acord că 18 echipe era prea mult, dar în clipa în care reduci la 12, poate chiar la 10 ceea ce ar trebui să fie eșalonul de elită, înseamnă că ai redus fotbalul. În general țările care au ajuns la asemenea numere reduse de echipe în prima divizie, au și suprafețe teritoriale și populații mici. Ceea ce nu este cazul României. Oricum, rămân oripilat și foarte temător de ceea ce se va întâmpla în viitor cu fotbalul autohton, văzând pe mâinile cui a încăput și tare mi-e să nu ajung să regret play-off/play-out-ul actual pe care l-am criticat în atâtea rânduri.
Cifre
# Pentru Astra victoria cu Dinamo a fost cea de-a 200-a în Liga I și este una dintre puținele echipe care are bilanț pozitiv în fața alb-roșilor.
# Gaz Metan a primit golul 600.
# CSMP Iași a urcat pe locul 45 al clasamentului all-time, depășind Unirea Tricolor, iar Sepsi pe 69, depășind Rocar.
# După ce în etapa trecută a marcat golul 100 pe prima scenă, de această dată A. Cristea (CSMP Iași) a bifat meciul 350.
# Mitriță (U Craiova 1948 CS), care prin „dubla” sa din poarta Gazului Metan l-a egalat în fruntea golgeterilor pe Țucudean, a marcat golul său 30.
# Primul gol pentru Enoh (CSMP Iași).
# Două debuturi: G. Popa (Dunărea) și Stănică (Concordia).
