Patronul cu jabou de atlas albastru asortat la costum în dungulițe vintage a zis ca șase luni nu se va băga peste Mihai Teja, dar, dacă în timpul ăsta treaba n-o să meargă, va fi de rău!
A spune așa ceva la o prezentare oficială de antrenor e o mostră de feudalism rătăcită într-un ev în care oamenii au deprins să-și treacă în contracte până și cele mai neînsemnate clauze.
Ce înseamnă că nu te bagi? Înseamnă că nu-l suni? Înseamnă că nu-i sugerezi? A te băga nu înseamnă doar a impune, doar a fi imperativ, ci și a bate apropouri. La televizor, unde declarațiile patronului vor fi în continuare sorbite cu nesaț. Sau în nenumăratele telefoane pe care impetuosul latifundiar le dă și le primește la și de la numeroșii reporteri care-l au la loc de cinste în agendă.
Și ce înseamnă că ”va fi de rău”? Că dacă vor fi șase luni nereușite, patronul va începe să se bage, fără ca antrenorul să protesteze? Sau că-l va da afară?
Sunt niște vorbe pline de echivoc care guvernează acest început de mandat grevat, zice-se, pe o străveche și seculară relație machedonească între două familii. O legătură de sânge și o strângere de mână par să surclaseze orice fel de tentativă de a defini contractual o relație antrenor-patron.
Modalitatea pare cu atât mai stranie cu cât cu doar câteva ceasuri înainte de prezentarea oficială gsp.ro publicase un set de reguli care au guvernat activitatea lui Mihai Teja la anterioarele sale echipe. 28 de principii definite extrem de clar, a câror încălcare era penalizată gradual, iar redactarea Codicelui părea să fie o operațiune minuțioasă, indicând un antrenor teribil de planificat, care vrea să se sprijine pe niște puncte extrem de solide.
Deși unele puncte par ușor anacronice, translatate din epoca antrenorilor de tip cazon (de pildă, lumea modernă a fotbalului nu mai incriminează demult venitul la masă în șlapi sau cu șireturile adidașilor nelegate), e bine atunci când, în calitate de conducător al unui grup, punctezi extrem de clar coordonatele în care se desfășoară activitatea.
Dar când ești atât de meticulos în relația cu cei pe care-i conduci, n-ar fi rău să mai adaugi la cele 28 de capete de pod ale filosofiei tale despre antrenorat încă unul. Al 29-lea. În care să scrie clar că tu, antrenorul, ești singurul care decide anumite lucruri. Ci nu doar să adaugi acest al 29-lea punct, ci și să spui explicit ce se întâmplă dacă prevederile sunt încălcate.
Abia atunci ești un antrenor liber, protejat de un contract limpede. Altfel, vei fi un atent supraveghetor al șlapilor și al șireturilor de la adidași.
Baftă și putere, Mihai Teja!
