Încă o dată, „puterea” PSD-istă ne face de râs, pe noi ca țară. Nu scriu se face de râs, pentru că de atâtea ori a făcut-o, încât nu-i mai pasă. De fapt, nici nu trebuie să facă prea mari eforturi în acest sens, ci doar să-i lase liberi pe prim-ministru și pe mulți dintre ceilalți miniștri ai guvernului să vorbească în public… Pesimist până dincolo de limită când vine vorba de politicienii români, eu aș fi fost gata să pariez pe acest (nou) eșec, cu toate că sunt convins că ar fi avut o cotă mică. Este vorba de neîndeplinirea unei condiții foarte importante pe care România și-a luat-o față de UEFA, pentru a putea găzdui meciuri la proximul turneu final al Campionatului European de fotbal, din 2020 sau în traducere agramată 20-20. Este vorba de corespondența ce ar fi trebuit să lege Aeroportul „Henri Coandă” din Otopeni de București.
În septembrie 2014, UEFA anunța că Bucureștiul va organiza partide de la amintitul turneu final. Una dintre principalele cerințe ale forului european a fost ca autoritățile locale și centrale să construiască o conexiune de transport directă și rapidă de la aeroport către centrul Capitalei și, implicit, spre arenele unde acestea urmează a se disputa. Pe-atunci, la conducerea Guvernului României era Victor Ponta, care a asigurat pe toată lumea că se va realiza această lucrare în termenii stabiliți. La scurt timp însă, în 2015, el recunoștea că nu se va putea încadra în termenul stabilit. Între timp, se știe, Ponta a plecat de la guvernare. Fără să fi fost vreun mare admirator de-al lui, de fapt împreunarea celor trei litere P, S și D mi-a indus întotdeauna energii negative, tind totuși să cred că dacă Ponta ar fi rămas în continuare, acest proiect măcar ar fi demarat. Și mizez pe faptul că respectivul în primul rând este mare iubitor de sport și totodată un om căruia i-a plăcut să frecventeze adesea arenele sportive, cunoscând ce înseamnă și cu ce se mănâncă o asemenea infrastructură. Tocmai din acest motiv ar fi avut orgoliul de a rămâne în istorie măcar cu o asemenea realizare. Ca să nu mai pomenesc că era mult mai puțin toxic decât cei de astăzi.
Au venit alegerile din 2016 care au adus necazul peste România pe care azi îl respiră din plin. Printre multele minciuni promise de Dragnea și de „echipa” sa a fost și aceea că va dezvolta infrastructura de transport în vederea acestui Euro 2020. „Modernizarea şi dezvoltarea transportului trebuie abordate plecând de la principiul asigurării siguranţei şi securităţii. România trebuie să se alăture în acest domeniu infrastructurii europene şi mondiale ţinând cont de nevoile specifice românilor. Ne dorim ca în viitor, prin infrastructura dezvoltată, să ajutăm economia, turismul, sportul prin competiţiile în care România este angrenată (Campionatul European de Fotbal), de a avea o legătură rapidă între oraşele României cu Europa şi întreaga lume“, s-a promis în „Programul de Guvernare“ prin vorbe mari cu iz de vrăjeală ieftină. Ceea ce a urmat a fost o tărăgănare continuă a acestui angajament, invocându-se tot felul de motive puerile, doar să nu se apuce de el. Nu mai este necesar să explic ce utilă ar fi fost o asemenea realizare și dincolo de fotbal, așa cum toate capitalele țărilor serioase au de multă vreme asemenea legături multiple cu suburbiile.
Cum de această dată nu au mai putut minți, pentru că era vizibil chiar și pentru votanții lor că nu exista niciun metrou până la Otopeni, au fost nevoiți să-și recunoască eșecul, și culmea fără a mai da vina pe Iohannis sau pe opoziție… Au venit însă cu o alternativă, care avea să le scoată și mai în relief incapacitatea dar și reaua lor voință, cum că ar face o linie de tren directă între Aeroport și Gara de Nord, mai ales că o parte era deja construită. Tot ceea ce mai aveau de făcut erau doar încă 2 km de cale ferată plus un pasaj pe sub DN1. De pe site-ul newsweek.ro, care într-un material s-a ocupat pe larg de această situație, am aflat însă că deși aveau termen de finalizare 2018, abia în ianuarie 2019 a fost prezentat spre aprobare un studiu de fezabilitate, neexistând nici măcar un caiet de sarcini pentru achiziția lucrărilor de proiectare și execuție!!!
Într-o discuție de-acum doi ani pe care am avut-o cu reputatul profesor Dan Stematiu, printre altele și consultant pentru toate aceste lucrări în subteran, cu ocazia unui interviu apărut într-un număr trecut al revistei noastre, domnia sa ne-a spus următoarele, legat de pasivitatea cu care autoritățile se implică în lucrările de mărire a rețelei metroului: „Din punct de vedere al tehnologiei, cea de astăzi este foarte performantă, mult peste ce era atunci când au început primele lucrări, spre sfârșitul anilor 70 – anii 80. Partea proastă vine în cea mai mare măsură de la finanțare și de la o nepăsare generalizată. De exemplu, pentru tronsonul care trebuie să ajungă la Otopeni, există un împrumut dat de guvernul japonez de aproape opt ani. Dar încă nu se ia din acești bani care doar așteaptă să fie folosiți, pentru că factorii de decizie nu se înțeleg între ei. «Înțeleg»-ul ăsta fiind de cea mai proastă factură, unii nepricepând de ce trebuie metrou, alții că de ce trece pe teritoriul altora și nu pe al lor, așadar interese meschine”. Apoi a mai adăugat: „Mereu se pune întrebarea de ce toate costă mai mult la noi. Păi orice utilaj care stă degeaba are de plătit chirie de locație, amortismente etc. Așadar un șantier care stă nu înseamnă că nu și cheltuie. Sunt adesea cazuri când unul care stă are cheltuieli mai mari decât unul care produce. Iar când se face bilanțul iese ce iese”. Asta apropo de o altă lucrare a metroulului bucureștean care chinuie de ani de zile locuitorii cartierului Drumul Taberei.
În mod normal, din cauza acestui eșec, UEFA ar fi trebuit să ne dea cu flit și să nu mai organizăm vreun meci. Numai că spre norocul Bucureștiului, forul european și-a îndreptat furia mai întâi spre alții, retrăgând deja dreptul de găzduire de meciuri altor două orașe, Cardiff și Bruxelles. Iar acum să vină să mai radieze încă unul ar fi cam mult și pentru ea.
Capitala Belgiei a fost eliminată chiar acum, la început de an 2019, deoarece nu au existat garanții că noul Eurostadium va fi gata la timp. Cardiff-ul, care ar fi trebuit să-i preia locul, nu s-a dovedit a fi o alternativă viabilă, așa că UEFA și-a îndreptat atenția spre Londra, cu al său Wembley.
Ca o comparație, dintre celelalte orașe desemnate, două din zona Europei de Est, Budapesta și Baku, stau foarte bine. Cel puțin capitala azeră avea deja în 2015 un stadion de 65.000 de locuri terminat în proporție de 95%. Iar vecinii de la nord-vest au demolat complet vechea arenă în 2016, an când au început și lucrările la noul stadion „Puskás Ferenc” care vor fi finalizate la finele celui actual.
Așadar, omul sfințește locul. Ori oamenii care sunt la noi eventual îl blestemă…
