119 ani au totalizat ocupanții podiumului în cea de-a treia etapă a sezonului din IndyCar, cei cu o bogată experiență dând o replică tăioasă la prima ocazie după ce Colton Herta reușise să devină cel mai tânăr învingător din istoria campionatului.
Takuma Sato și Graham Rahal au monopolizat prima linie a calificărilor pe circuitul Barber Motorsports Park din Birmingham, Alabama, făcându-l pe David Letterman să vină în ultima clipă pentru a asista la o întrecere ce se anunța specială pentru echipa sa. Încrezători, tehnicienii RLL ținteau victoria, iar Takuma Sato s-a menținut pe prima poziție la startul care a fost furat de Ed Jones (Ed Carpenter Racing & Scuderia Corsa Chevrolet).
Cel mai tânăr câștigător din IndyCar, Colton Herta (Harding Steinbrenner Racing Honda) nu a fost un factor important de această dată, căci a avut mari probleme cu motorul în această cursă încă de la început, motiv pentru care a poposit în garajul echipei. Un mare rol în etapa din Alabama l-a avut strategia intrarilor la boxe. Japonezul Takuma Sato si neozeelandezul Scott Dixon (Chip Ganassi Racing Honda) au optat pentru o strategie cu 3 opriri, în timp ce mulți au încercat să ducă la bun sfârșit cursa cu doar două treceri pe la standuri, însă doar francezul Sebastien Bourdais (Dale Coyne Racing & Vasser-Sullivan Honda) a avut abilitatea să și reușească.
Cursa a fost pigmentată în anumite momente cu duleruri între coechipierii de la Team Penske Chevrolet, Will Power și Simon Pagenaud, dar și de lupta între piloții americani, Santino Ferrucci (Dale Coyne Racing Honda) și Marco Andretti (Andretti Herta Autosport Honda). N-a fost nici ziua motoarelor Chevrolet, fiind surprinzătoare lipsa de ritm a celor de la Penske.
Nici echipa dominatoare RLL n-a fost scutită de probleme, căci mașina lui Graham Rahal s-a oprit pur și simplu pe circuit, pilotul american comunicând echipei că “este negru, totul este negru”. Cel mai probabil bateria sau o altă problemă electronică este cauza singurului abandon al acestei runde. Imediat după acest incident, la intrarea la boxe, brazilianul Tony Kanaan (AJ Foyt Enterprises Chevrolet) și britanicul Max Chilton (Carlin Chevrolet) s-au îngrămădit pe banda îngustă, motiv pentru care cel din urmă a intrat direct în zidul de protecție.
După steagurile galbene, la reluarea cursei, Takuma Sato s-a menținut în frunte. Au fost însă schimbări de poziții în pluton, cea mai notabilă fiind trecerea lui Alexander Rossi (Andretti Autosport Honda) de James Hinchcliffe (Arrow Schmidt Peterson Motorsports Honda). Doar un tur mai târziu, canadianul Hinchcliffe a mai cedat un loc în fața lui Josef Newgarden (Team Penske Chevrolet). Printr-un stil de condus destul de agresiv, Newgarden a reușit pe final de cursă să-l prindă și chiar să-l depășească pe Rossi, cerându-și apoi scuze pentru brutalitatea manevrei pe care oficialii au considerat-o, însă, în normele regulamentului.
În fruntea cursei, Takuma Sato a fost de neînvins în această rundă (în pofida unei mici excursii în decor pe final), reușind a patra victorie în cele 10 sezoane de IndyCar, dupa Long Beach în 2013, Indy 500 în 2017 și Portland în 2018. Pe locul 2 a terminat Scott Dixon, iar pe ultima treaptă a podiumului, Sebastien Bourdais. În clasamentul general, Josef Newgarden este lider cu un avantaj de 27 de puncte față de locul 2 ocupat de Scott Dixon. Peste doar o săptămână va urma cea de-a doua etapă stradală din acest an, pe legendarul traseu din Long Beach.
Această victorie nu a venit întâmplător pentru Sato, care a recunoscut că n-a mai avut o mașină atât de bine pusă la punct din perioada junioratului în Formula 3. Carlin și RLL au câștigat ultimele două curse, dovedind faptul că echipele din eșalonul secund pot oricând să emită pretenții în fața Big Three – Penske, Ganassi și Andretti. S-a mai văzut importanța calificărilor – ceea ce a reușit să ducă la bun sfârșit fără multe neutralizări Bourdais este remarcabil, dar e evident că n-ar fi riscat cu această strategie dacă ar fi fost mai în față pe grilă. Totodată, Dixon ar fi fost un candidat pentru două opriri, cu inteligența sa, dar fiind în trenul fruntaș socoteala ”risk vs benefit” a dus la oglindirea strategiei liderului și puncte foarte bune pentru locul secund. Rosenqvist a sosit abia al zecelea și e cel mai în măsură să realizeze ce se putea, dar mai ales ce nu se putea face în această zi cu monopostul Ganassi.
Alex Șiclovan
Articol scris de Marian Mincu, administratorul comunității online a fanilor IndyCar din România.
