Dacă tot spunem că din grupa noastră Spania va fi clar prima, iar noi ne vom bate pentru locul doi cu Suedia și cu Norvegia, greșim? Teoretic, nu. Valoarea cam asta e! Dar asta înseamnă că Spania va lua obligatoriu toate punctele cu toată lumea? Am vrea să nu fie așa, sau cel puțin nu și cu noi.
Să fim sinceri și să recunoaștem că imediat după tragerea la sorți, când am început să facem socotelile, ne-am propus să luăm 12 puncte în total cu Feroe și cu Malta (suntem în grafic!), câte 4 cu Norvegia și Suedia (cu ultima nu prea mai avem cum, pierzând la Solna) și zero cu Spania, care e clar mai bună, mai ortomană, are, ca în Miorița, cai învățați și câini mai bărbați…
Putem raționa că noi am câștigat cu 4-0 în Malta, unde spaniolii au bătut doar cu 2-0. Dar e greșit să aplicăm acest gen de tranzitivitate matematică. Mai ales că ibericii au dat un 3-0 recent cu Suedia, cât se poate de clar, chiar dacă s-a conturat greu, după două penaltyuri.
Această matematică a grupei, privită din punctul nostru de vedere, poate fi ajutată dacă începem să sperăm la ceva și din meciurile cu spaniolii. Conjunctura ne ajută cumva.
Meciul de la București va fi pe 5 septembrie, când fotbaliștii spanioli încă sunt în rodajul noului sezon, cu doar vreo două etape de Primera disputate până atunci. Cei care joacă prin alte părți (Anglia, mai ales), nu încep nici ei cu mult mai devreme. Noi, prin forța împrejurărilor (chiar dacă nefastă), ne vedem nevoiți să pornim motoarele de la jumătatea lui iulie, așa că la început de septembrie vom avea deja o lună și jumătate de ritm competițional.
Bine ar fi ca la acea dată pe legitimațiile mai multor fotbaliști români tineri să nu mai fie trecute numele echipelor actuale, ci siglele unor cluburi puternice cu care ei să semneze după un Campionat European U21 remarcabil. Una e să înfrunți Spania din postura de fotbalist al Viitorului, și alta ca ”tunar” al lui Arsenal, de exemplu, că tot se vorbește despre un interes al londonezilor pentru Ianis Hagi. Mizăm atât de mult pe o prestație consistentă la U21 pentru că, vrând-nevrând, de acolo, de la acest nivel, va trebui să se extragă viitorul nucleu al naționalei mari. Am folosit la Oslo, și chiar și în Malta, destui jucători plafonați, cu perspective limitate în a mai crește valoric, așa că va trebui să căutăm soluțiile acolo unde ele efectiv există, în lotul păstorit de Mirel Rădoi.
Sigur că o înfrângere cu Spania nu va fi o catastrofă, dar în condițiile descrise mai sus, ea ar putea fi evitată. Până la meciurile de acasă cu Norvegia și Suedia – pe care le-am definit deja drept decisive, cruciale, etc etc – bine ar fi dacă am încerca să scoatem ceva și din acest meci cu Spania în care avem șansa a doua. A avea șansa a doua e radical diferit de a nu avea nicio șansă!
