La 19 iulie 2018, bunul meu prieten, confident, iubitor de snooker, poate cel mai mare fan din România, un medic stomatolog de excepție, Marius Ancuța, pleca din lumea noastră. Nici nu știu dacă a ales o altă lume mai bună, dacă l-a întâlnit pe Paul Hunter să-i povestească despre idolul său, Jimmy White. De fapt, Mario îl adora pe Jimmy. Ba chiar am rămas un pic interzis când la cabinetul stomatologic de pe strada Fântânica a apărut Jimmy White, iar Marius îi făcea o lucrare. Mi-a zis printre dinți: “Are dinții praf, dar îi reparăm!”
10 iulie 2018…se termină Franța – Belgia 1-0, la Cupa Mondială din Rusia, iar Marius Ancuta îmi scrie pe whatsapp: “Franța câștigă Cupa Mondială!”
Șampion, așa spun și eu, au cea mai legată națională, dar fii atent că te-am visat aseară!
– Cum naiba?
– Eram amândoi în Qatar, naiba știe cum, și comentam meciurile de la Cupa Mondială. Nu era nici acolo România! A urmat un râs înfundat, apoi a început să tușească. Se oprea foarte greu, se stăpânește un pic și-mi spune:
– Sper să-l mai prind și pe următorul, îți dai seama, lipsesc de lângă my special (n.r. – fata lui Mara Ilinca), chiar de Crăciun!
…
Am tăcut câteva momente, după care am început să turui:
– Te faci bine, nu te răpune pe tine nicio boală, haide să luptăm, vin la tine, jucăm snooker, chiar dacă-mi dai scor pe Ghencea…
– My friend, îmi spune Mario, lupt, dar știi piesa aia? Hey now, hey now, don’t dream it’s over…
10 iulie 2019…intru în casă, e aceeași liniște, doar picăturile de ploaie reușesc să taie din tăcere. E o săptămână atât de grea. Azi e 17 iulie, se împlinește un an de când am vorbit ultima dată cu prietenul meu, confidentul, dentistul, omul pe care-l tachinam așa de tare la PSG – Barcelona 4-0, încât la 6-1 mi-a dat mesaje toată noaptea, până la 4:00 dimineața, când probabil a obosit!
Marius idolatriza snookerul, Steaua, apropo, pentru el FCSB era Steaua, Barcelona, pe Raluca și pe his special, Mara Ilinca, cum îi spunea fetei. Avea atâta energie în el, că în cabinetul stomatologic urla în timp ce opera când Barcelona câștiga sau când vedea vreo execuție pretențioasă a unui legendar din snooker. Era prieten cu jucătorii mari din snooker, îi făcuse dantura lui Ronnie O’Sullivan, Jimmy White, veneau ăștia în România să le repare Ancuța dinții.
Mario, eu am avut un început de parodontită, am cunoscut pe cineva care m-a învățat să am grijă de dinți, pentru că un an n-am lăsat pe nimeni să-mi umble în gură…trec zi de zi pe lângă fostul tău cabinet, a rămas doar verdele, mașina ta nu e acolo și nu văd nici aburul din cafea cu care mă întâmpinai. Să știi că Barcelona a luat titlul, dar nu Champions League, să știi că nu am informații despre ai tăi, dar mi-e foarte dor de tine.
La 15 iulie l-am căutat din nou: Cum ești…ești bine? Ești ok? Vă dați seama că numai un ratat ca mine îl poate întreba pe un om în fază terminală dacă e ok…
Mario iubea viața…a luptat…până la 19 iulie…peste două zile voi merge la Mogoșoaia, acolo unde te odihnești, să-ți spun că Barcelona l-a transferat pe Frenkie de Jong, că FCBS a câștigat în prima etapă cu 4-3, și-n primul tur al Europa League cu Milsami, să-ți mai dau informații din snooker, de aici de pe pământ.
– Ești ok? Și aud: Don’t dream it’s over…mi-e dor de tine, șampion…și-mi pare așa de rău că la înmormântarea ta eram prea puțini, erau băieți buni din breaslă…și-mi pare rău că nu am vrut să te văd, eu te știam puternic…mi-au vorbit așa de frumos despre tine Emil Grădinescu, Marian Olaianos, Arnold Cobilanschi, Ionuț Popa, oameni pentru care ai însemnat ceva.
– Ești ok? Te simți bine?
– Știi melodia aia? Don’t dream it’s over…
