Slavă Domnului, „Geană” e mai bine! După cele de colaps de pe bancă, au urmat alte minute, ale drumului spre spital. Cu electrozii montați pe piept, cu aparatele acelea din ambulanță, mai sofisticate decât orice schemă tactică.
Încă nu se terminase meciul de pe Arena Națională când, alături de bunul său prieten Adrian Pigulea, perechea sa din atacul Craiovei de acum un sfert de veac, l-am zărit pentru o clipă prin crăpătura ușii deasupra căreia scria, atât de dătător de speranțe, RESUSCITARE. „Geană” era palid, pământiu la față, trupul său atletic, dezvelit de la brâu în sus, stătea întins, privind tavanul, iar mintea sa percepea forfota holului veșnic aglomerat de la Urgență. Un bărbat de aproape 52 de ani (îi împlinește de astăzi fix într-o lună) părea să caute să afle, din agitația din jurul său, cât e scorul la Dinamo-Craiova. Lăsase treaba neterminată, se prăbușise în minutul 25 și gândul său, gândul acela tulbure, de om aflat la hotarul lumilor, ducea către fotbal, către echipă, către menirea lui de antrenor.
Într-o lună și jumătate, de când a acceptat să meargă la Dinamo, Neagoe a îmbătrânit cu zece ani. N-a apucat să fie prezentat, din cauza iureșului făcut de suporteri la Săftica, înaintea acelei conferințe de presă care n-a mai avut loc. E ca și cum o mireasă s-ar mărita în capot, fără popă, fără ginere și fără cunună pe cap. A fost huiduit și contestat de la început, deși singura sa vină era că-l chema Eugen Neagoe și nu altfel. Că vine la Dinamo după Mircea Rednic, nu în locul lui Mircea Rednic. Diferența de nuanță nu e atât de greu de sesizat! De două meciuri i se cântă refrenul cu demisia, de o lună mediul online, altfel nesfârșit, ca infinitul, se chinuie să cuprindă toate săgețile îndreptate împotriva sa.
I s-a cerut demisia chiar și în clipele când zăcea fără simțire, după acel groaznic minut 25, când cei care urlau din peluză habar n-aveau că ar fi putut fi vorba de mai mult decât o simplă demisie juridică, anume chiar de demisia definitivă. ”Suntem cu toții în stop cardiac, hai odată acasă domnule Țiriac”, s-a postat la câteva minute după ce Salvarea, cu Neagoe pe targă, ieșise prin tunelul stadionului. Nu, domnilor, nu sunteți toți în stop cardiac, doar Eugen e. Inima voastră bate, n-are fibrilații ventriculare, după meci vă duceți acasă și vi-i strângeți pe cei dragi la piept. Conectat la sârmele acelea sofisticate rămâne doar el, Eugen Neagoe!
Între timp a trecut o noapte, iar Eugen a apucat să schimbe câteva vorbe la telefon cu Florian Prunea. A întrebat de meci, de evoluția cutărui jucător, de parcă asta era important acum. Între timp, scriitorii online continuau să creeze. ”Sănătate, Neagoe! Nu suporterii îți doresc răul. Altcineva din club….”. Cine, altcineva? Altcineva a strigat demisia de la încălzire? Altcineva a împiedicat conferința de prezentare? Cinismul n-are limite, natura umană poate ajunge până la josnicii inimaginabile.
Și încă o mostră de cinism și de penibil din noaptea neagră de la Floreasca. În timp ce pe ușa spitalului intrau oltenii (Cristescu, Costel Ilinca, Emil Pieleanu, dar și venerabilul de 82 de ani Ion Împușcătoiu), adică, teoretic, adversarii lui Neagoe, să vadă cum se simte unul care a plecat din mijlocul lor, un ins în cămașă albă, ceva pe la marketingul lui Dinamo, făcea ordine pe coridoare, rugând reporterii să înceteze cu pozele. Pozele cui? Ale unei uși închise pe care scria RESUSCITARE? Era modalitatea tipului de a proteja imaginea clubului, pesemne.
Dar toate acestea contează mai puțin. Important e că „Geană” se simte mai bine și că a câștigat un meci în care a pornit de la început cu un mare dezavantaj. Dar dragostea de meserie și de fotbal îl vor face să revină mai curând decât se așteaptă oricine, pentru că acest om nu poate trăi altfel!
