Acum două săptămâni, în timp ce mă aflam într-o discuție alături de prietenii de la revista 100% Sport, Daniel Nazare ne spune la un moment dat, ca și când ar fi avut o mare revelație: „voi știați că mâine reîncepe Liga I?”. Pe fețele tuturor celor prezenți s-a putut vedea inițial o reacție de uimire, care s-a transformat rapid într-una de lehamite. În condițiile actuale chiar era o revelație vestea lui Daniel, căci ne ieșise la toți din cap. Și pentru o clipă mă gândeam cum de ceva care altă dată abia așteptam să înceapă, fiind în primele rânduri ale vieții mele, a ajuns acum aproape să nu mai conteze, trecând la sfârșitul topului personal, aproape chiar să iasă din el… Și sunt convins că nu sunt singurul căruia i s-a întâmplat așa ceva. Cum de a fost posibil?
Explicația e simplă. Prin faptul că acești indivizi pe mâna cărora a ajuns fotbalul românesc, vai lui! și vai nouă!, se grăbesc de la an la an cu startul lui, tot furând câteo săptămână din iulie, a demonetizat ideea de ceea ce se numea pauză inter-sezonală. Cândva, aceasta era bine conturată și își avea rostul ei. Hai să nu mă duc atât de departe pe când competiția își relua noul sezon tocmai în septembrie, când soarele avea unghiile tăiate iar concediile iar a avea concediu se conjuga a timpul trecut. Ci ajung măcar la început de august. Pauza a fost scurtată drastic, practic de când s-a încheiat play-out-ul lui 2018/19 până la prima etapă a lui 2019/20 a trecut mai puțin de o lună jumătate. Cu acest orar draconic, LPF în cârdășie cu televiziunile își bat joc de toată lumea, atât de jucători și ceilalți oameni implicați în slujba echipelor, cât și de consumatorul de fotbal, pe noi ziariștii nu ne mai punem la socoteală, căci nu mai contăm demult. Cum afirmam mai sus, lungimea acestor pauze inter-sezonale își avea rostul ei, nu era scoasă din burtă așa cum e face astăzi. În primul rând era făcută pentru jucători, cei ce duc greul competiției, care meritau o vacanță din care să simtă ceva, să se relaxeze, să se odihnească, să-și oblojească rănile și loviturile primite pe parcursul unui sezon, nu să fie tot timpul pe picior de fugă. Oamenii din preajma clubului, la fel, să aibă și ei timp să se ocupe așa cum se cuvine de cerințele unui nou sezon. Cât despre consumatorul de fotbal, îi trebuie și lui un timp în care să apuce să i se sedimenteze în conștiință cele petrecute în ediția abia încheiată, să se bucure sau să se întristeze, după caz, de evenimentele sale. Ori cu tot felul de finaluri ba de play-off, ba de play-out, de ligi inferioare, de baraje etc, urmate de această pauză mică, se creează impresia că este o desfășurare perpetuă a campionatului, și cum ce-i prea mult strică, te apucă dezgustul, în loc să abia aștepți startul noului sezon. Ca să nu mai pomenesc că mulți dintre microbiștii care au mai rămas sunt în concedii, având chef de cu totul alte activități de relaxare decât să privească niște meciuri mediocre pe parcursul a 4 zile. Așadar, parafrazând titlul unei melodii, ce minusculă e vacanța mare. În fotbalul de-acum.
De ce graba asta bolnavă? Faptul că echipele noastre angrenate în cupele europene încep din tururile preliminare mai de jos, și că ar trebui să aibă meciuri oficiale în picioare, nu e un argument. Dacă ar fi așa, echipele din campionatele cu sistem primăvară-toamnă ar trebui să fie principalele candidate la trofee, competițiile lor interne aflându-se la jumătate în momentul startului cupelor europene. Ori ele ies cam primele din competiție. Ungurii, de exemplu, ale căror echipe încep odată cu ale noastre eurocupele, au înțeles acest lucru și încep noul sezon în prima decadă a lui august. Și iată-le până acum trecând cu brio de primele tururi preliminare.
În consecință, dacă cei de la LPF ne tratează pe toții în batjocură, conform principiului acțiunii și reacțiunii, am vrut să tratez și eu competiția lor de doi bani cu nepăsare. Așa că îmi propusesem ca sezonul acesta să nu mai scriu un rând despre ea, să nu mai scot în evidență nicio cifră sau vreo statistică care ar prezenta interes. Nu că ar fi fost mare pagubă, căci astăzi cele mai multe cifre sunt la îndemâna oricui, iar băiatul care se ocupă cu ele din partea LPF face o treabă foarte bună, dar măcar scăpam eu de un stress. De aceea în aceste prime două etape n-am făcut nicio referire, așa cum obișnuiam în trecut. M-au rugat însă prietenii de la revista 100% Sport să nu renunț, gândindu-mă totodată și la cititorii noștri de pe site, așa că din etapa viitoare pentru ei voi relua comentariile cifrice obișnuite. Din nefericire însă, dezgustul față de cei care organizează competiția rămâne.
