Prietenii, cei care mă cunosc și radioascultătorii de la Sport Total FM știu că până în 2009 am ținut cu Universitatea Craiova, iar de atunci am rămas fidel lui Leeds United, echipă ale căror meciuri nu le ratez, simpatizez cu Inter Milano și cam atât. Din România nu puteam să-mi aleg decât o echipă nouă, una care să apară peste noapte și care să o ia de la zero. Nicidecum din Craiova, cât mai departe de Craiova dacă se poate și la o autostradă de București. Și uite că s-a întâmplat minunea, după celebrul baraj de promovare în Liga a III-a CS Poseidon 2 Mai Limanu – Pescărușul Sarichioi 6-1, 8-2 la general.
Veți spune că spre 40 de ani, omul simte nevoia de afecțiune, că are prea multă de oferit, că m-am tâmpit, că fumez sau că trag cinzeacă după cinzeacă, așa cum mai fac unii colegi de breaslă în timpul creațiilor. La fel, cei care mă cunosc știu foarte bine că nu beau alcool și că nu fumez. M-am interesat de la colegii mei din zona Litoralului, Ionuț Coman și Vlad Nedelea, am aflat că CS Poseidon era în Liga a V-a în 2017, unde ducea lupte grele cu Viitorul Pecineaga, Sport Prim Oltina, Litoral Corbu, Viitorul Pecineaga, CS Murfatlar sau Inter Ion Corvin. Echipa nu a promovat întâmplător, dacă ne uităm pe lista fotbaliștilor cu experiență, cum ar fi Enis Bolat, gemenii Enis și Erdinci Cogali, Alexandru Pasmangiu sau Alex Țugui, nume care fac față lejer la nivelul Ligii a III-a. Frații Cogali au 38 de ani, iar Erdinci este și antrenor jucător, fiind ajutat pe bancă și de Cristi Petcu.
De ce țin cu CS Poseidon? Numele este fantastic, îmi amintește de celebra echipă portugheză Associacao Naval 1 de Maio, din Portugalia, care a fost înființată în 1893 și a dispărut în 2017, din cauza problemelor financiare. Au dansat în Primeira Liga în anii 2000, în special, cu 2 sferturi de Cupa Portugaliei, conduși de pe bancă de Augusto Inacio, o mai veche cunoștință a fotbalului românesc, antrenor pentru scurt timp la FC Vaslui. Numele m-a atras prima dată, recunosc, CS Poseidon, unul dintre cei 12 olimpieni din mitologia greacă, zeul mărilor și a altor ape; al cutremurelor și al cailor. Poseidon a fost protector al marinarilor și al multor orașe și colonii din Grecia. În Iliada lui Homer, Poseidon susține grecii împotriva troienilor în timpul Războiului Troian. În Odiseea, în timpul călătoriei pe mare din Troia acasă catre Ithaca, eroul grecesc Ulise provoacă furia lui Poseidon prin orbirea fiului său Polifem, pe care Poseidon l-a pedepsit cu furtuni, cu distrugerea navei și zece ani de întârziere. În dialogurile lui Platon și Critias, insula Atlantida era domeniul lui Poseidon. La zeii romani, echivalentul lui Poseidon este Neptun.
În mitologia greacă, Poseidon era fiul lui Cronos cu zeița Rhea, frate cu Zeus și Hades. Bine, veți spune ce legătură are fotbalul cu mitologia? Dac-aș fi Albert Camus v-aș spune așa: “O minge de fotbal nu vine niciodată din direcția pe care ai așteptat-o. Așa e și în istorie, mai ales în mitologie, unde nimeni nu joacă drept”. Am simțit nevoia să-l fac pe Cornel Dinu, să le demonstrez oamenilor din Limanu că nu țin la mișto cu echipa, ci chiar m-am super atașat. La prima vedere pare un proiect de suflet, unde dragostea necondiționată pentru fotbal se simte, iar în 2 ani de existență, după un drum firesc, din Liga a V-a, CS Poseidon se vede deja în semiprofesionalismul din Liga a III-a, chiar dacă mulți oameni de specialitate ne spun că eșalonul al treilea de la noi e de un amatorism feroce. Sper doar ca echipa să profite de nume, să existe conducători care să-și deschidă orizontul dincolo de spumele învolburate ale Mării Negre, să existe un merchandise, să vândă tricouri, eșarfe, fulare, să marketizeze un produs. Zău așa, e păcat de nume.
Ar merge și un slogan: “Scoatem fotbalul la LIMANu!”, ba chiar și un imn de genul remixului din Sara perche ti amo, de la Ricchi e poveri. Adică în loc de; E vola vola si sa sempre piu in alto si va, E vola vola con me il mondo e matto perche, E se l’amore non c’e basta una sola canzone per far cunfusione fuori e dentro di te, E vola vola si va sempre piu in alto si va…sarra perche ti amo, cum cântă cei de la AC Milan; să sune cam așa: Și zboară, zboară se știe, Și zboară cu Limanu, lumea e nebună pentru că joacă Limanu și dacă dragoste nu e, e suficient să ții cu Limanu!
Bine, este foarte adevărat că echipa poate să dispară subit, cum se întâmplă în fotbalul românesc, unde nimeni nu lasă nimic în urmă, dar mă gândesc la un alt prieten de-al meu, Cătălin Ungureanu, care, dezamăgit din cale afară de ce a făcut Negoiță din Dinamo, și-a găsit echipă: Academica Clinceni. Era singurul fan nelipsit de la meciuri, dar când a aflat că echipa e susținută din umbră de Geambazi și Becali și-a renegat pasiunea, în ciuda promovării Clinceniului în Liga I. Acum le scrie celor de la Ciorogârla, simte nevoia să ofere afecțiune unei echipe de fotbal.
În concluzie, oamenilor le-a dispărut pasiunea pentru fotbalul românesc tocmai din cauza oamenilor care l-au condus, care și-au bătut joc de suporteri, care au înțeles că fotbalul e o afacere. Da, este o afacere, dar nu una pur personală, unde să-ți angajezi prietenii și rudele, dar mai dă-o-n gâtul mă-sii de politică, sâmbătă de la 18:00 joacă Poseidon la Mangalia.
