Într-un fotbal ca al nostru, fotbal dominat îndeosebi de interese financiare, multe dintre ele mărunte dacă le comparăm cu acelea ale cluburilor mari din Vest, părerile tehnicienilor, ale antrenorilor răzbat tot mai greu. Influențați deseori de patronii de club, fotbaliștii noștri au în cap să ajungă cât mai repede să joace în străinătate. Nu contează cum! Banii să iasă!
Din acest motiv, s-au uitat sau nu se mai știu unele dintre regulile de bază ale sportului pe care îl practică. Unele dintre aceste reguli ținând chiar de bunul simț. Am observat, de pildă, cum unii fundași se complică inutil ținând mingea sau chiar driblând în preajma careului propriu… Cu consecințe nefaste pentru echipele lor. Un exemplu de ”așa nu!” l-a dat Bălașa, care după ce a făcut un penalty în meciul cu Alashkert, fiind eliminat, a comis o gafă și în disputa cu Astra, după care a fost schimbat imediat. Și trimis ”pachet” la Craiova. Cazul Bălașa arată, de fapt, cel mai bine cum poate regresa un sportiv de lot național într-un mediu dominat de capricii, nicidecum de reguli.
Este adevărat că vremurile s-au schimbat. Și că regulile, respectiv respectul pentru ele nu ne mai sunt pe plac. Însă regulile n-au fost nici pe placul generațiilor trecute de fotbaliști. Și cu toate acestea a existat un respect pentru ele. Fie de voie, fie de nevoie. Bunăoară, în urmă cu un deceniu, Miodrag Belodedici îmi povestea că o dată ajuns la Steaua a înțeles cu greu de ce i s-a cerut să nu mai dribleze în preajma careului. Și i s-a cerut lui, un jucător foarte tehnic. ”Domnul Jenei mi-a spus să dau pasă după ce primesc mingea. Nu mai mult de două atingeri și pasă. Eu nu înțelegeam de ce. Și atunci mi s-a spus că fotbalul e un sport colectiv. Și că dacă unul ține prea mult mingea ceilalți se uită la el. Ceea ce nu este în regulă”, mi-a mărturisit singurul fotbalist român care a câștigat Cupa Campionilor Europeni cu două echipe diferite. Ascultându-l pe ”Belo” am înțeles atunci de ce Steaua ajungea, la mijlocul anilor 80, din două-trei pase la poarta adversă. Și de ce echipa aceea cu Boloni, Stoica, Majearu, Balint, Pițurcă și Lăcătuș a fost atât de periculoasă și de valoroasă. Era cineva, în acest caz Emerich Jenei, care le transmitea regulile fotbaliștilor, dar exista și un respect pentru acele reguli din partea jucătorilor.
