Am remarcat și zilele acestea că UEFA este foarte dură și perseverentă în dogmele sale, precum amendarea unui anumit gen de scandări din tribune, mai ales la cele cu conținut politic. FIFA nu-i departe. Ele încearcă să explice această intransigență prin faptul că ar face doar politica fotbalului. Ar fi de apreciat dacă ar fi chiar așa. Însă…
UEFA ca și FIFA sunt niște organisme internaționale imense, le putem considera chiar niște multinaționale, în birourile cărora sunt mii de oameni de toate felurile, de toate națiile, care cu toții sunt supuși greșelii. Asta este singura lor circumstanță atenuantă. Nu vreau să fiu avocatul descreieraților din tribune care prin faptele lor în primul rând distrug spectacolul sportiv, alugând astfel posibili doritori de a lua sau a mai lua drumul stadionului. Dar scandările lor tembele sunt mult-mult mai puțin nocive decât mânăriile care se fac în spatele ușilor închise ale acestor organisme fotbalistice. Mitele, șpăgile și multele aranjamente de culise făcute la cel mai înalt nivel au ajuns la asemenea macrodimensiuni, încât au dat pe dinafară, aflând despre ele și publicul larg care doar le bănuia, lăsându-se cu demiteri, chiar arestări, prea puține față de câte s-ar fi impus. Dar cele două ‘coane rămân fudule nevoie mare și continuă să arate cu degetul spre alții, ba chiar să le dea la cap, pentru că pot. Cam ca aia cu mâna în șold care zice disprețuitor despre o alta: „Ce curvă e aia! Chiar mai mare ca mine”.
Suntem asaltați de clipuri și alte materiale legate de „nu rasismului!”, o idee FIFA. Lăsând la o parte că din chestia asta clar intră niște bani serioși în anumite buzunare și așa doldora, o asemenea acțiune care chipurile vrea să combată discriminarea este ea însăși o discriminare. Scandări din tribune prin care îi sunt „pomenite” unui jucător la rând toate organele, toți membrii familiei insistându-se pe mamă, ori lucruri dureroase din intimitatea sa, mi se pare cel puțin la fel de grav cu acele acțiuni prin care sunt imitate maimuțe, ciori, ori se aruncă coji de banane etc. Ori astea sunt inexistente pentru corecții de la FIFA. Dacă tot vrei să asanezi comportamentul tribunelor, ia o decizie radicală în tot ceea ce înseamnă trivialitate. Altfel, mie unul mi se pare dubioasă insistența cu care se persistă doar pe acest segment prin care s-a ajuns să se demonetizeze respectivul mesaj.
Cum spuneam mai sus, UEFA nu acceptă în tribune niciun fel de mesaj politic, partizan, religios etc. Democrația, mult mai demnă de respect, este de o altă părere, iar niște scandări care nu ar influența negativ spectacolul din teren nu ar fi așa o mare problemă cum vor s-o prezinte corporatiștii de la Nyon. „Afară cu ungurii din țară” este clar o idioțenie, perimată deja după ce a fost scandată atât de des și de atât de multă vreme, provocând mai mult ilaritate și plictiseală, decât să păgubească în vreun fel respectiva minoritate. Totodată cu ce l-au deranjat asemenea scandări de pildă pe Sergio Ramos să respingă atacurile noastre și să ne dea gol, cu ce l-au împiedicat pe Tătărușanu să evite o ploaie de goluri în poarta noastră sau cu ce l-au determinat pe Deniz Aytekin să se fi concentrat prea puțin asupra fazei pe care a considerat-o penalty în favoarea oaspeților? Dar, de dragul bunului mers al unei partide, hai să zicem că UEFA are dreptate total și cu chestia asta și în consecință trebuie să ne supunem regulilor sale. Revenind, UEFA prin neacceptarea niciunui mesaj politic, partizan, religios etc, din punct de vedere moral înseamnă că ea ar trebui să fie prima care să nu încalce o asemenea regulă. Dar oare este așa? Există o revistă editată de organismul fotbalului european numită „UEFA Direct”, cu apariție lunară sau chiar la două luni, unde sunt prezentate activitățile și competițiile din cadrul său în respectiva perioadă temporală. Cam un sfert este interesantă, trei sferturi mai puțin. Clar, nu e o revistă care să mă facă să fiu chinuit de nerăbdarea în a o primi. Dar atunci când o am, mă uit prin paginile sale. Conform rânduielii sale editoriale cu care a obișnuit cititorii, în partea de final sunt prezentate tot felul de noutăți de la țările asociate. Nu spun că la fiecare număr aproape, la țările din vestul Europei nu lipsește vreo știre legată de homosexuali. Nu am nimic împotrivă ca și aceștia, fiind valabil și în alte domenii de activitate, să nu fie discriminați și să fie lăsați să joace fotbal, iar dacă sunt valoroși, să poată pătrunde chiar în elita sportului-rege (există câteva cazuri de jucători profesioniști, izolate însă, fiind niște nume care nu spun mare lucru). Dar persistența asta cu care le este promovată agenda chiar și pe acest tărâm este deranjantă, aducând aminte de anii comuniști de la noi, când nu te puteai referi la ceva fără să pomenești de PCR sau mai încoace de Ceaușescu. În ultimul număr din „UEFA Direct”, s-a pus cireașa pe tort dinspre Anglia, unde este prezentat cu mare fast faptul că un grup de 50 de angajați ai FA (federația de fotbal din Anglia) au participat „în numele asociației” la o paradă LGBT. Nu voi dezbate acest gen de manifestare pe care o consider jignitoare pentru ceilalți membrii ai societății, nefiind agreată nici măcar de homosexualii de bun simț, ci mă voi limita doar în a arăta că o asemenea acțiune este necorespunzătoare cu imparțialitatea de care face atâta uz și caz UEFA. Conform propriilor principii, asemenea situații nu ar avea voie să apară pe paginile revistei sale, totodată FA ar fi trebuit amendată pentru o asemenea afișare publică. Să încercăm să ne imaginăm acest caz altfel colorat, în care membrii oricărei federații din oricare țară să fi participat la marșul oricărei alte organizații fie ea și una religioasă, cam cum ar fi reacționat „jandarmii” de la UEFA…
Am demonstrat că atât FIFA, cât și UEFA sunt departe de a fi imparțiale, jucând doar acest rol. Totodată cei de-acolo cred că dacă „yesmenii” de la federațiile țărilor afiliate nu au vreo atitudine adversă, este bine și corect ceea ce fac ei. Duplicitatea lor însă este vizibilă, întâlnind de-a lungul timpului destule situații cu scandări anti FIFA și anti UEFA, mai ales după celebrele arestări de care pomeneam. Dar pentru că nu are cine să-i ia de urechi constant, să le arate că nu e corect ceea ce fac, își permit să dea tot mai multe reguli represive și în concordanță cu ele amenzi, după bunul lor plac. Ar mai fi și alte exemple în care și-au arătat reaua credință, în minte venindu-mi nedreptatea pe care le-au făcut-o sârbilor, după acel meci de la Belgrad din preliminariile CE 2016, cu acea dronă mai mult decât provocatoare lansată de suporterii albanezi. Atunci, practic, din birouri au schimbat calificata!
Așadar, atât FIFA, cât și UEFA ar trebui în primul rând să-și cam dea lor câteva amenzi, până s-o facă cu alții. Din nefericire însă nu putem decât să înghițim resemnați toate mizerile pe care le fac oamenii lor și să așteptăm ca dreptatea divină să-i mai trăznească din când în când.
