Mare scandal mare la Craiova, după meciul CSU Craiova – Viitorul din etapa a 11-a, pentru că în pauză, Bancu l-a înjurat pe Bradley de Nooijer. Din cele relatate de martorii oculari, înjurătura a început cu „Morții mă-tii”. Probabil că dacă aici se punea punct, nici nu am fi aflat cele urate de Nicușor Bancu olandezului. Dar a urmat și „de cioară împuțită”. Ceea ce, vai nouă!, este uraganul Dorian, Lorenzo și Katrina la un loc. Aceasta din punctul de vedere al așa numitei „corectitudini politice”, o molimă care a cuprins deja vestul Europei și tinde să o facă și în est.
Am mai avut chiar de curând o poziție în acest sens, așa cum o voi face și acum, total opusă față de marea parte a presei actuale care se dă puritană și „adepta vremurilor moderne”, vezi Doamne, afectată peste măsură de această „cioară împuțită” a lui Bancu. Ipocrizie în stare pură, care însă face mult rău.
Într-un recent material arătam că insistența asta cu care tot ne vâră pe gât FIFA și UEFA tot felul de materiale de propagandă cu „nu rasismului”, este dubioasă, lăsând la o parte că din ea clar intră niște bani serioși în anumite buzunare și așa doldora, o asemenea acțiune care chipurile vrea să combată discriminarea este ea însăși o discriminare. Iar această furtună într-un pahar cu apă de la Craiova vine mănușă la cele afirmate de mine. Căci cu ce este mai grav „cioară împuțită” decât „morții mă-tii”? Sau invers ca să se înțeleagă mai bine, cu ce e mai puțin grav „morții mă-tii” decât „cioară împuțită”? Cu ce e mai puțin importantă doamna de Nooijer, cu atât mai mult morții dumneaei, decât culoarea pielii fiului ei? Nu e asta discriminare? Dacă tot vrei să asanezi comportamentul în tribune și în teren, ia o decizie radicală în tot ceea ce înseamnă trivialitate. Dar acest lucru este imposibil la nivel de gazon. Să interzici complet ca în timpul unui joc adversarii să nu-și mai arunce vorbe mai dure între ei este ca și când ai încerca să interzici complet faultul. Aceste vorbe de duh au tot zburat între jucători de când există fotbalul, pentru că acest sport este unul bărbătesc care te solicită atât fizic, cât și psihic. Însă de multe ori la finalul unui joc în care au avut loc asemenea incidente, sau cu alte ocazii, cei implicați în „gratulații” și-au strâns mâna și au trecut bărbătește peste acele momente, fără să se mai bășice nici presa, nici anumită parte a opiniei publice (îmi venea să scriu acest cuvânt fără litera „b”), nici nu știu care comisii sau consilii parazite ca să-și justifice astfel banii necuveniți. Dar această mizerie de „corectitudine politică” face special din țânțar armăsar, pe fondul unor interese de a se pune pumnul în gură unei anumite categorii rasiale. Chiar cei care acuză în stânga și în dreapta de rasism sunt adevărații rasiști. Căci n-am văzut niciodată să fie sancționate atitudini împotriva unor sportivi de rasă albă. Din contră, asemenea situații chiar au un nume sfidător, „discriminare pozitivă”.
Am văzut și luarea de poziție după evenimente a lui Bradley de Nooijer, care, apropo, este pe jumătate alb. Mi s-a părut una de elev plângăcios din ciclul primar, care speră ca în momentul în care tanti învățătoarea îi va vedea lacrimile șiroind, îl va urechia ba chiar îl va pune și la colț pe „agresorul” său. Un bărbat adevărat nici nu ar fi băgat în seamă ceea ce i-a spus Bancu, riposta lui fiind că asemenea lucruri se rezolvă între jucători pe teren. Cred că astfel i-ar fi și dat o palmă morală căpitanului oltenilor.
Ca o concluzie. Să nu se înțeleagă din cele evocate mai sus că aș fi de-acord cu atitudinea belicoasă, chiar cu violențele pe terenul de joc sau cu discriminarea. Nu. Nu agreez însă exagerarea, implicarea politicii în sport, mai ales a „politicii corecte”, toate acestea generând mai mult rău decât evenimentul respectiv în sine.
