De o lună și ceva am învățat pe dinafară că mergem la Euro 2020 doar dacă facem patru puncte cu Suedia și cu Spania, și că bine ar fi ca trei dintre ele să le obținem în fața nordicilor.
E o judecată empirică, prostească, lipsită de sens. Chiar dacă logica o acceptă (în acest moment suntem cu doar un punct înapoia Suediei, noi 14, ei 15), bunul simț, umbra de rațiune și orice altceva trebuie să ne limpezească mintea și să ne lămurească o dată pentru totdeauna că dacă nu batem Suedia vineri, spunem „PA” Europeanului din care găzduim o bună parte.
Felia aceea de socoteală în care, dacă facem egal cu suedezii încă mai avem șanse, e cea mai mare prostie pe care am auzit-o în ultimii ani! Adică noi remizăm cu nordicii la București și apoi mergem să dăm de pământ cu Sergio Ramos la Madrid, în vreme ce blonzii se vor împiedica pe propriul lor teren de feroezi! Asta nu ține nicăieri, nici în literatura SF, nici în basmele românești și suedeze (ambele sunt minunate, atât Creangă&Ispirescu, dar și Selma Lagerlöf).
Nu! Asta pur și simplu nu există, iar noi, dacă n-am bătut Suedia, mergem la Madrid doar pentru a împărți bezele comunității românești de acolo. Sau ca să vedem dacă s-a scumpit paella în Plaza Mayor și dacă mai e coadă la intrare, la Prado!
Nu, oameni buni! Noi încă n-avem o „dublă”, noi avem deocamdată doar meciul cu Suedia, de vineri seara. Abia dacă-i batem pe Forsberg și pe Granqvist putem să năzuim către Wanda Metropolitano. Dacă nu-i batem, luni va fi o plimbare madrilenă și-atât!
De aceea, orice strategie de păstrare a unei părți a resurselor pentru Spania e pur și simplu deplasată. Contra va trebui să trimită pe teren tot ce are mai bun, fără a se gândi nicio clipă la ce va fi peste alte trei zile cu ibericii! Nicio miime de forță cruțată! Niciun menajament!
În tribune vor fi vineri seara peste 50.000 de oameni care nu ne vor suporta jucând la așteptare, pasând de-a latul, așteptând să treacă timpul. Am avut destule prilejuri, vreme de opt meciuri, să jucăm tactic, să facem pe docții temporizării. Acum va trebui să ne ducem peste ei cu toate forțele, ori la bal, ori la spital! Să-i încălecăm, să nu-i lăsăm să răsufle! Să arătăm că în fotbal valoarea superioară (ei sunt mai bine cotați decât noi) nu iese întotdeauna la suprafață.
Avem în față o echipă bună (sfertfinalistă a ultimului Mondial), dar nu extraordinară. Bazată pe organizare, pe defensivă bună, dar fără sclipiri. În schimb, avangarda noastră (Nistor, Stanciu, Budescu, Alibec, Ianis, Cicâldău, Mitriță, Coman) dă dovadă de o tehnică pe care la suedezi n-o prea regăsim. E greu ca toți opt enumerați mai sus să fie în echipa de start, dar absența oricăruia dintre ei de la intonarea imnului va trebui justificată oricum altfel, doar prin păstrarea respectivului pentru Madrid nu.
Hai România! Să ai mintea limpede și luminată, Cosmine!
