O să zicem că e al nostru, al tuturor celor care ne-am bucurat astă-vară la Euro U21. Poate că e așa, l-am asimilat cu toții, ni l-am apropiat de suflete pentru felul său de a fi, franc, direct, asumat. Îl apreciem pentru că ne-a făcut să ne bucurăm de fotbal, să recuperăm acea senzație pe care o pierduserăm cu multă vreme în urmă.
Pentru toate acestea el merită laude, după cum i se cuvin reverențe și pentru rezervele pe care le-a manifestat în ultima vreme față de tot mai vehiculata numire a sa la prima reprezentativă. I se părea, după cum ni se pare și nouă, că e prea devreme, că încă n-a acumulat suficientă experiență. Că în afara spiritului sănătos și corect de care dă mereu dovadă, i-ar mai fi trebuit câțiva ani, nu foarte mulți, de rutină, de meciuri disputate duminică de duminică la o echipă de club, cu trăirile și emoțiile lor cu tot.
El e al nostru, dar în afară de asta, al cui mai e? Al lui Răzvan Burleanu? Nicidecum! E al Comisiei Tehnice care s-a pronunțat luni și al Comitetului Executiv care-l va vota cu voioșie marți. Că doar n-o să se pună acei domni împotriva curentului. Domnii de la fotbal în sală, de la fotbal feminin, de la AJF-uri, reprezentanții ligilor inferioare, acest guvern federal atât de pestriț și de cuprinzător, va valida selecționerul, pentru că așa scrie la regulament, și din niciun alt motiv. Doar pentru că așa trebuie.
Au acei oameni vreo competență în a se pronunța în privința antrenorului echipei naționale? Dacă lucrurile vor merge bine, va fi și meritul lor că au votat cum li s-a spus? Iar dacă, ferească Dumnezeu, nu va fi bine, își vor asuma răspunderea? De ce se disipă responsabilitățile în atât de multe direcții, în loc ca ele să se concentreze în jurul unui singur om, care să și răspundă?
Aș fi vrut să văd o apariție publică a lui Răzvan Burleanu care să iasă cu Mirel de gât și să spună că și l-a dorit în mod special, că și-l asumă întrutotul și că e convins că lucrurile vor merge bine. Dar încă nu e târziu! Mâine, marți, după ședința Comitetului Executiv, ar trebui să se întâmple asta. Să ne spună președintele că a trecut procedura prin Comitet doar la modul formal, dar că ideea numirii îi aparține în totalitate.
Firește că în acel moment ar simți și Mirel că a fost un selecționer dorit și nu doar o soluție de criză într-un moment al naibii de greu. Dar probabil că acel moment nu va veni nici mâine, marți, și nici altădată. Și așa, noul selecționer al României va fi de fapt selecționerul Comisiei Tehnice și al Comitetului Executiv. Pentru că nu se poate altfel!
