La 30 decembrie a apărut ultimul număr tipărit din ”Evenimentul zilei”. După aproape 28 de ani, ziarul făurit de maestrul Ion Cristoiu, rasfațat într-o vreme cu două ediții zilnice, ”Bulina roșie”, care apărea dimineața și ”Bulina albastră”, care ieșea de sub tipar la prânz, incluzând întâmplările nopții și ale dimineții, face ce au făcut și alte publicații tipărite. Se mută în online.
Numele importante ale ziarului, Simona Ionescu, Mirel Curea, scriu în ultimul număr printat, texte emoționante despre nostalgia tiparului în plumb, despre anii offset-ului și lasă de înțeles că renunțarea la ediția tipărită e un act firesc, calat pe tendința societății de a consuma aproape totul doar de pe ecranul telefonului mobil.
Întrucâtva așa stau lucrurile. Platformele online par să fi devenit ”biruitoare la orașe și sate”. În anii care vor urma, televiziunile vor avea de suferit. Cine mai are răbdare și timp să stea în halat și papuci în sufragerie urmărească un buletin de știri de aproape o oră? Sau un talk-show, sau un reportaj? Sau chiar un film? Radiourile vor mai viețui cât timp vor fi ascultate în mașină sau în bucătărie în timp ce speli vase. Dar și acele împrejurări le poți închide, pentru a-ți selecta muzica favorită de pe telefon.
Însă cel mai mult va suferi presa tipărită. Procesul tehnologic costă, hârtia e scumpă și ea, mai trebuie ținut cont de distribuția ziarelor. Și pentru ce? Pentru ca omul să citească a doua zi știri pe care le văzuse deja cu o seară înainte pe site-uri, pe ecranul telefonului? Publicațiile săptămânale vor suferi și ele, iar revistele de integrame, care deja se adresează doar persopanelor în vârstă, vor fi înlocuite de puzderia de jocuri pe care le are în dotare chiar și cel mai empiric telefon mobil.
Chioșcurile de presă aproape că au dispărut deja, multe dintre ele trăiesc, pe lângă vânzarea puținelor titluri de ziare rămase, din altfel de activități comerciale. Cosmetice, răcoritoare, dulciuri și ce-o mai fi.
Oricât ni s-ar explica sensul în care se îndreaptă omenirea, e greu de acceptat această direcție. Atunci când călătorești în Vestul Europei, mai ales în Franța, Marea Britanie, Italia sau Spania, întâlnești acea imagine idilică, dar reconfortantă, a cafenelei din colțul străzii,unde cu cafeaua și cu croissantul în față, oameni de toate vârstele (nu doar bătrâni), citesc ziare. Ceea ce fac și în vagoanele de metrou, în autobuze și în trenuri. La noi, acest obicei a dispărut. Toată lumea butonează telefonul, chiar și atunci când traversează strada pe zebră.
Adresându-te unui public ”digitalizat” într-o așa mare măsură, e greu să supraviețuiești pe piața românească de presă tipărită. Mai ales atunci când scrii exclusiv despre sport și n-ai tangențe cu lumea politicului, care uneori, mai ales în perioadele de alegeri, mai sensibilizează, să recunoaștem, redacțiile, fie și prin cea mai legală și fiscalizată formă posibilă, aceea a publicității electorale.
În sport e mult mai greu. Vârfurile de lance ale domeniului, din ce în ce mai restrâns, sunt cotidianul Gazeta Sporturilor, care are în spate un trust puternic, precum Ringier, sau revista lunară ”100% Sport”, detașamentul tipărit al acestui site. Mă bucur că scriu, de mulți ani, la ambele, și fac o plecăciune în fața acelor oameni care în prag de 2020 își mai rup din timp să dea paginile unei reviste sau ale unui ziar. La cât mai mulți ani în lumea cuvântului tipărit!
