Sigur că Adrian Mutu a fost un mare fotbalist. Dar ce garanție există că un antrenor bun provine dintr-un jucător imens? Niciuna. Mutu își joacă șansa în condițiile în care ceilalți antrenori – Edi Iordănescu, Chivu, Enache – n-au dorit să-și rezilieze contractele cu echipele de club.
Mutu a făcut-o. Trebuia să refuze? E o șansă cu care nu se va mai întâlni, probabil, niciodată în viață. Motiv pentru care n-avea niciun rost să-i dea cu piciorul.
Greșeala FRF constă în faptul că a făcut din Mirel Rădoi o regulă câștigătoare. Dacă ți-a ieșit cu Rădoi, nu înseamnă că toți care vor urma, tineri și entuziaști, vor reuși calificări pe bandă rulantă. Diferența dintre Rădoi și Mutu e că Rădoi, deși mai puțin fotbalist, n-a fost niciodată arogant, n-a fost prins dopat și nici n-a ieșit în evidență cu acțiuni extrasportive. Atuul lui Mutu e că a jucat la Juventus și Chelsea, nu la Al Hilal. Contează și asta, e clar.
Ambii, din punctul meu de vedere, greșesc, că n-au fost secunzi ori să antreneze la nivel de copii și juniori. Lucruri pe care Mourinho ori Guardiola, ca să dăm două exemple edificatoare, le-au făcut cu mare plăcere și cu bune rezultate.
Ce facem cu Mutu dacă dă chix? Merge iar în Golf sau ajunge iarăși la FC Voluntari?
E o întrebare bună, la care ar trebui să reflecteze. Însă Mutu, ca fotbalist, n-a prea prins gustul eșecului: a fost adulat, a dat goluri, a fost poate cel mai bun om al echipelor la care a evoluat. Acum lucrurile se schimbă. Nu mai depinde de el, ci de alții. Va fi infinit mai greu.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Daniel-Andrei Nazare
senior-editor 100% Sport
twitter: danielnazare
facebook: Daniel Nazare
e-mail: daniel.nazare@100sport.ro
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
