Cine are de onorat obligații, nu le mai onorează că e pandemie, criză, stare de urgență, virus și așa mai departe. Cum adică, băi, angajatule, tu stai acasă și te îngrași, te uiți la filme pe Netflix și eu să te plătesc? De ce să te plătesc? Păi ce, tu, fotbalist te antrenezi de acasă? Corporatiștii da, ăia pot lucra de acasă, au mailuri, laptopuri, dar tu ce ai? Picioare? Și ce dacă faci flotări, genuflexiuni, sau alergi prin sufragerie? Eu nu pentru asta te plătesc, ci ca să vii la antrenamente, la meciuri. Nu-mi pasă de genuflexiunile tale. Să vii să semnăm un adițional, să reducem contractul la jumătate până când se reintră în normal!
E o discuție care s-a tot purtat zilele astea, mai ales la cluburile mai mici, din ligile inferioare. Cei care finanțează au găsit imediat portița de a face economii. Cu condiția să fie de acord și jucătorii. Care teoretic n-ar trebui să accepte, dar pot fi amenințați în fel și chip și nu e exclus ca în curând pe serverele federale să sosească o avalanșă de acte adiționale prin care deopotrivă, fotbaliști și cluburi, convin în scris înjumătățirea sau măcar reducerea veniturilor.
Am auzit o luare de poziție a șefului sindicatului fotbaliștilor, AFAN. Emilian Hulubei condamnă procedeul, dar nu e suficient de ferm. Ba, spre finalul aserțiunii sale recurge chiar la echivocul ”trebuie să găsim împreună o soluție”. Ceea ce poate fi privit și ca o invitație la compromis.
Nu e loc de compromis. Ceea ce se întâmplă nu e din vina fotbaliștilor, ei ar vrea să se antreneze și să joace, dar n-au cum. Iar cluburile trebuie să-i retribuie conform contractelor. Care oricum și înainte de declanșarea pandemiei erau onorate cu mari întârzieri.
Sigur că în mai toate contractele se vorbește la un moment dat despre forța majoră. Dar ea e definită de cele mai multe ori vag, confuz, iar beneficiarii angajamentelor n-au nicio vină că nu-și pot face meseria în condiții normale. Ei trebuie plătiți așa cum trebuie plătit orice angajat din lumea asta. Oamenii au copii, familii, facturi, rate la bănci pe care nu le înjumătățește și nu le amână nimeni.
Toată această discuție șmecherească despre cum și-ar putea lăsa angajații neplătiți niște cluburi neserioase, conduse de niște șmecheri hrăpăreți n-are loc in pustiu, ci intr-o țară care se conduce după aceleași coordonate. O țară în care se anunță de sâmbătă după-amiază că se va institui Starea de Urgență începând de luni. Păi ce urgență mai e aia pe care o anunți azi că începe de poimâine?
