Tragedie autohtonă | Episodul 1
Personajele:
Răzvan Powerpoint – Șeful.
Murgu – fost jucător de fotbal, actual selecționez.
Cosmin Cosma – fost jucător și selecționez.
Coana Mița Meinkampf – menajeră, cam trecută de floarea vârstei, fostă producătoare (asta după spusele ei, fără prea multe detalii).
Ciorchin – fost ziarist de sport, actual consilier pe probleme de aritmetică.
Slujiță – fost om de fotbal, consilierul personal al Șefului.
Scena se petrece într-un timp relativ neprecizat. O sală de ședințe somptuoasă, undeva în incinta unui imobil care nu ar putea fi nicicum confundat cu cel care găzduiește în zilele noastre Federația Română de Fotbal. În capul unei mese de dimensiuni apreciabile stă Murgu, îmbrăcat elegant, având în față resturile unei cine modeste, dar bine stropită cu tot soiul de licori de origine controlată. În fața lui, pe masă, se poate observa un iatagan. Teaca este marcată cu inscripția Adibas. La celălalt capăt al mesei foarte lungi stă Cosmin Cosma, care răsfoiește, plictisit, o carte de colorat.
Murgu (ușor amețit): M-a distrus carantina asta, frățioare! N-am mai bătut un ospătar de nici nu ma știu când… (către Cosmin Cosma) Da’ tu ce mai cauți pe aici?
Cosmin Cosma: Aștept să mai iau un rest de primă de concediere, de la fraierii ăștia, după ce i-am calificat la barajul cu Groenlanța.
Murgu (atent): Se citește Lichenștain!
Cosma: Ba Groenlanța! Se vede că nu ți-a plăcut geografizica. Ai uitat ce ne spunea Nea Cornel Vinu la antrenamente.
Murgu (iritat): Ești prost? Adică mă înveți tu pe mine? Eu sunt Murgu, băh băiatule! Îi zice Lichenștain, am și fost acolo cu Bleonț, portarul, după niște ciuperci… (se uită bănuitor în jur, apoi oftează)… Eeeeh… Ce vremuri!
Coana Mița (se aude de undeva de sub masă): Nimic nu știți, voi ăștia mai tineri. Lichentștain e în Australia, au și pârtii de schiat acolo. Să vedeți ce tavane frumos pictate au camerele de hotel, zi și noapte le priveam și nu mă mai săturam!
Se aude un zgomot înfiorător, de mobilă și veselă spartă. Coana Mița scoate un țipăt de sub masă, concomitent cu un răcnet al lui Murgu, care trage sabia din teacă. Din spatele unui paravan, pictat cu figura șefului și inscripția EURO 2020, apare Ciorchin, care își face loc cu greu printre sticlele și frapierele răsturnate.
Ciorchin (gâfâind și scuturându-se de praf și cioburi): Hai să trăiți, Misterilor! Cine dracu a pus sifoanele astea în fața biroului meu? Să mă scuzați de întârziere, nu-mi ieșea numărătoarea la fanioanele folosite în sezonul trecut! Dar l-am sunat pe fostul arbitru Usturoiu, că el știe mai bine cu astea, și împreună am răzbit!
Murgu (aruncă o scrumieră în direcția lui Ciorchin, ratând de puțin ținta): Băh, tu nu știi că n-ai voie să întrerupi o discuție între doi corifei?!?
Murgu se ridică amenințător de pe scaun, cu iataganul într-o mână. Cosma se simte dator să intervină și se plasează strategic între cei doi.
Cosma: Lasă-l, Murgule, că iar ne bagă ăștia prin ziare!
Murgu (se așează la loc, oarecum multumit că a fost luat în serios): Rău am mai ajuns! Nu mai poți pocni un sărac în zilele noastre. Cică are drepturi! Păi ori suntem bombardieri, ori nu mai suntem!
Se aude imnul Champions League, în interpretarea unui taraf. Intră în sală însuși Șeful, urmat de câțiva lăutari. Alaiul este precedat de Slujiță, consilierul personal, care aruncă în drumul șefului cu petale de panseluțe tricolore. Murgu, Mița și Cosma țâșnesc în poziție de drepți. Ciorchin scutură câteva scame imaginare de pe sacoul Șefului. Acesta se așează pe scaunul ocupat până atunci de Murgu. Îi face cu ochiul Miței, care se bagă înapoi sub masă.
Șeful: Să înțeleg că ați socializat în lipsa mea? (se uită dezaprobator la resturile chiolhanului) Doar știți că nu achiesez la aceste practici dăunătoare, pe care le-am condamnat cu tărie în programul de guvernanță pe care ni l-am asumat cu toții cu maximă responsabilitate! Mă rog, puteți lua loc, eu sunt un om popular. Mai puțin dumneavoastră, domnu Slujiță. Mi-am uitat apa de gură în birou, am rugămintea să mi-o aduceți. Și nu uitați dezinfectantul pentru măini, vă rog! (Slujiță zâmbește îndatoritor și iese în pas alergător).
Murgu (lingușitor): Nu vă supărați, Boss, stăteam și noi așa, ca băieții, la un pahar de vorbă. Dar ce costum frumos, de 1000 de parai, aveți! Numai la Nea Migi sau la Mister Ilie Pounds am mai văzut așa ceva! Aveți gusturi fine!
Șeful (încercând să nu pară impresionat de vorbele lui Murgu): În fine, să nu subliniem ceea ce este evident. Domnilor, a sosit timpul să trecem la acțiune! Cât de curând trebuie să sosească aici membrii comitetului executiv, așa că vă rog să debarasați. După cum bine știți, dușmanii de la LFP, sub conducerea vicleanului Geo Iordănescu, vor să reducă din nou numărul echipelor participante în prima ligă! Așa ceva nu poate fi tolerat! Vom propune extinderea și comasarea cu toate ligile inferioare! Murgule, te rog să iei legătura cu fetele tale de pe la televiziuni! Domnu Cosma, te voi folosi din nou pe post de carne de tun (îi face un semn discret, sugerând că e rost de bani in plus). Ciorchin ce fac oamenii noștri din presă? Dorm?
Ciorchin se apropie de urechea dreaptă a Șefului și șoptește ceva. Intră din nou Slujiță, cu o cutie mare în mână.
Slujiță: Am adus dezinfectantul și apa de gură. Să știți că au început să vină invitații. Să-i poftesc?
Șeful: Da, să intre! (ia o poziție marțială) La război, ca la război! (către lăutari) Băgați, măi!
Încep să sosească membrii comitetului executiv. Lăutarii încearcă un fel de variantă a imnului național. Coana Mița ascultă evlavioasă și lăcrimează în batistă. Ceilalți se așează în spatele Șefului.
(va urma)
