La 14 ani se antrena cu echipa mare, la nici 16 debuta în tricoul „galben-albaștrilor”, iar la începutul acestui campionat înscria golul cu care Petrolul obținea primele trei puncte ale sezonului.
Între antrenamente și școală on-line, Mario Bratu, unul dintre mezinii lotului petrolist, povestește cum a fost momentul debutului în prima echipă, cum s-a simțit atunci când a marcat pentru „lupi” și care este cel mai mare vis al carierei sale.
– La 17 ani ești ești printre cei mai tineri jucători ai Petrolului. Cum te simți să fii mezinul lotului?
M.B.: Este un sentiment plăcut, fără doar și poate! Sunt mulți jucători care și-ar dori să evolueze pentru această echipă, indiferent la ce vârstă, cu atât mai mult e mai important să ai șansa să o faci așa de tânăr, ca mine! Normal, sunt foarte fericit, însă, în același timp, sunt conștient de faptul că trebuie să demonstrez că merit să joc la Petrolul.
– Ai simțit că ești protejat cumva din punctul asta de vedere, poate menajat de antrenori și de ceilalți jucători?
M.B: Au fost situații, în anii trecuți, când eram și mai tânăr, în care am simțit că eram protejat de ceilalți. Dar, acum nu mai există diferențe. Trebuie să ajut echipa să promoveze, nu contează cât de mic sunt ca vârstă.
– Ai fost încurajat de cei mai în vârstă? Ai mai fost și certat?
M.B.: E ceva normal să fii încurajat și să primești sfaturi de la jucători cu care, înainte, ieșeai de mână cu ei pe gazon, iar acum ți-au devenit colegi! De certat nu pot să spun că m-au certat. Vă dați seama, poate a mai fost câteodată un ton mai ridicat, pentru că așa se întâmplă la fotbal, dar am luat părțile bune din asta. Știu că nu au fost lucruri spuse cu răutate, ci ca să mă ajute.
„ Parcă eram legat de picioare atunci când am debutat la seniori!”
– Cum ai făcut primii pași în fotbal?
M.B.: La Petrolul am început fotbalul. Eram la școală, a intrat un domn pe ușă și ne-a spus: „Facem înscrieri la fotbal, vă las un număr de telefon pe tablă și cine este interesat să sune”! Mi-am notat numărul și i-am rugat pe părinți să sune și așa, la vârsta de 7 ani, am ajuns la primul meu antrenament! Pentru o perioadă scurtă l-am avut antrenor pe domnul Brumaru, apoi am trecut la domnul Marius Manolache, pentru cea mai mare parte a dezvoltării mele ca fotbalist, iar în ultima perioadă a junioratului am întâlnit un om minunat, de la care ai de învățat mii de lucruri, pe domnul Gheorghe Liliac.
– Ai fost copil de mingi pe „Ilie Oană”?
M.B.: Am fost, în ultimul sezon de Liga 1. Era ciudat, pentru că vedeam cum la fiecare meci ne încurcam de echipele pe care, în anii de dinainte, le băteam fără emoții, și nu știam cum să percep treaba cu retrogradarea. Nici prin cap nu îmi trecea că nu o să mai existe echipa!
Povestea golului de trei puncte din prima etapă a campionatului
– Sezonul acesta l-ai început cum nu se poate mai bine. Gol decisiv în prima etapă, spre finalul jocului din deplasare cu Metaloglobus…
M.B.: Păi, parcă a fost premeditat cumva totul! Înainte de joc, am avut o discuție cu antrenorul, iar dânsul mi-a spus că mă va introduce pe parcurs, deoarece se aștepta la un joc de luptă și spera ca eu să fiu elementul surpriză, care să vină să facă diferența! Apoi, la încălzire, eram cu Sergiu Arnăutu și țin minte că mi-a spus: „Piticule, dai gol azi!”. Am intrat amândoi pe teren, am început mai greu, greșisem vreo două pase, dar a venit momentul în care am primit mingea și am știut că trebuie să trag la poartă. Am tras, am mai văzut mingea abia după ce s-a dus în plasă și atunci am trăit cel mai frumos sentiment din cariera mea de fotbalist de până acum! Nu există senzație mai plăcută decât atunci când dai gol pentru echipa ta de suflet!
– Ai, în total, zece apariții în acest campionat. Ești mulțumit de evoluțiile tale, se putea mai mult?
M.B.: Sigur că se putea mai bine, dar eu zic că, la vârsta mea, am primit destule șanse până acum. Dar, pe măsură ce cresc va trebui, încet-încet, să mă impun.
– Unde crezi tu că trebuie să muncești mai mult? La ce capitol ar trebui să progresezi?
M.B.: Trebuie să muncesc mult la capitolul forță.
Antrenamente și școală on-line
– Care e visul tău cel mai mare ca fotbalist?
M.B: E de la sine înțeles, promovarea cu Petrolul! Dar, că să merg mai departe, visul meu cel mai mare ar fi să joc la echipa națională și să particip la un turneu final de Campionat Mondial! Mi se pare ceva fascinant!
– Care sunt jucătorii tăi preferați?
M.B.: Messi este idolul meu de când eram mic copil, dar mai sunt și alți jucători pe care îi apreciez, precum Jadon Sancho, Josip Ilicic sau Kylian Mbappe.
– În ce campionat ți-ar plăcea să joci?
M.B: În Spania, deoarece este un campionat cu mulți jucători tenici. Îmi place foarte mult și „Premier League”, dar acolo se pune mai mult accent pe forță.
– Altfel, cum îți ocupi timpul în perioada aceasta?
M.B.: Nu sunt prea multe variante! Primim în fiecare zi antrenamente de la preparatorul fizic și trebuie să le facem, ca să ne menținem cât de cât în formă. Cu mingea mă „întâlnesc” mai greu în perioada asta, doar așa, mai mă joc câteodată cu sora mea. Apoi, îmi mai ocup timpul jucând FIFA și GTA, sau uitându-ma la filme, serialul Prison Break fiind favoritul meu.
– Tu esti înca elev. Ai avut parte lecții on-line, de teme, în perioada asta?
M.B.: Ohoo…. am avut chiar mai multe decât în perioada normală! Dar e bine că am avut ocazia să fac, măcar acum, cât am stat acasă.
