Aprilie a fost prima lună întreagă în care aproape că am fost arestați la domiciliu de Covid 19. Am ieșit din casă rar și punctual, am putut comunica doar prin mijloacele tehnice cu prietenii și cunoscuții, am mai citit o carte, ne-am uitat la TV sau am stat la computere de ni s-a acrit, tot așteptând și sperând la vești mai bune. Toți tânjim după revenirea la normal, aceasta însemnând și reapariția evenimentelor sportive, mai ales fotbalul.
Referitor la sistemul nostru competițional fotbalistic (includ aici toate eșaloanele), se discută tot felul de soluții, ba să fie „înghețat” sezonul actual, ba să se mai joace dar într-un ritm mai susținut cu un număr mai mare de schimbări, cu sau fără spectatori etc. Cert este că s-a declanșat un adevărat război al nervilor, dacă să se reia sau nu sezonul nu numai în România, pentru că nu există certitudinea unei date în care în care competițiile ar putea fi reluate. Evident că există temeri că dacă s-ar relua mai devreme decât ar trebui s-ar putea produce o îmbolnăvire în masă, astfel încât cei care au insistat pentru revenirea în teren ar putea deveni țapi ispășitori. Așadar, grea decizie.
În această, să-i zicem, dispută, eu mă situez de partea celor care vor să vadă întrecerea încheiată în teren nu la „masa verde”. Pentru aceasta însă este foarte importantă desfășurarea evenimentelor de după jumătatea lunii mai, atunci putând apărea niște răspunsuri care să ajute la luarea unor decizii pentru viitor. Dacă pandemia începe să dea înapoi, atunci ne putem gândi la un iunie, chiar și iulie fotbalistice. Cu multe etape intermediare, cu 5 înlocuiri cum se tot vorbește pentru ca jucătorii să poată suporta acest ritm, ediția 2019/20 va putea fi dusă la bun sfârșit. Categoric fără spectatori. Chiar dacă se zice că fotbalul fără fani este incolor, inodor, ceea ce este adevărat, de această dată însă este o situație excepțională, sperăm unică. Cu spectatori, riscurile ar fi uriașe. Chiar și cu cei puțini care frecventează tribunele de la noi. Și sunt sigur că abia acum, cu dorul ăsta după sport, audiențele vor justifica în sfârșit prețurile uriașe plătite de televiziuni, aceste etape urmând a fi mult mai urmărite decât dacă s-ar fi desfășurat conform programului inițial. Ca să nu mai pomenesc de faptul că devenind atât de condensată competiția, nici nu vor mai avea timp mahalagii de la cluburi să se porcăiască. Și astfel va fi un final de campionat corect, în gazon, care nu va lăsa loc de echivoc.
Doamne ajută să se poată juca!
