Ne aflăm între ciocanul Occidentului (Franța, Belgia, Olanda, convinse că până în toamnă nu se va putea juca fotbal) și nicovala celor grăbiți, convinși că toată povestea Coronavirusului a fost ticluită special ca să ne spolieze mental și financiar, în detrimentul nostru și în avantajul unora care-și umflă burțile.
Trebuie să ne poziționăm foarte bine, astfel încăt să nu ne lovească ciocanul, dar să nici nu fim striviți de nicovală. Și trebuie să recunoaștem că după două luni de vegetat, parcă am fi de acord să ne lovească acel ciocan, dar nu prea tare.
Fotbalul trebuie să repornească nu fiindcă- ne e nouă dor de el, ci pentru că asta e menirea lui, să se joace, să-i bucure (sau să-i învrăjbească, după caz) pe oameni!
Trebuie dat drumul la treabă, dar numai și numai respectând legile! Deocamdată Ordonanțele Militare, departe de perfecțiune, apoi, după 15 mai, canoanele care fără îndoială că vor exista și atunci. Dar chiar și cu aceste chinuri, fotbalul trebuie să înceapă! Menirea mingii este să se învârtă, a ierbii, să fie călcată de crampoane, a spectatorilor, să se uite la televizor dacă în tribune nu pot încă să meargă.
Va fi greu de călătorit. Aeroporturile vor funcționa după alte reguli decât cele cu care eram noi obișnuiți. E posibil ca hotelurile să-și deschidă doar camerele, nu și restaurantele, iar fotbaliștii să fie nevoiți să se hrănească de la pachet sau din supermarket. Dar o lună și jumătate, cât ține ce-a mai rămas din sezonul 2019-2020, se poate trăi și așa.
Va trebui să respectăm reguli și, așa cum spunea Gyuszi Balint, antrenorul de la UTA într-un interviu de zile trecute, va trebui să învățăm să conviețuim cu acest virus. Ținându-l în frâu, învingându-l, nu baricadându-ne în case de teama lui.
Liga 1 va trebui să-și dispute toate etapele rămase, Playoff-ul are nevoie de 8 date, adică de 4 sămptămni, playout-ul de 6 săptămâni. E loc destul în iunie și iulie. La fel și ligile inferioare, 7 săptămâni atât la liga a doua, cât și la a treia.
Se va face, fără îndoială, rabat de la calitate. Poate că pregătirea fizică va fi în suferință după o pauză așa de lungă. Dar fiecare antrenor va trebui să fie conștient că nu doar echipa sa va fi mai moale fizic, ci și adversarii, pentru că și ei au avut tot atâta timp la dispoziție.
Povestea cu testarea absolut tuturor participanților la fenomen e discutabilă. Sigur că ar fi bine să se poată, dar e greu. Costurile sunt mari, nu se găsesc teste suficiente. Dar oare chiar e nevoie să fie testată ABSOLUT TOATĂ LUMEA?
Când mergem la hypermarket, angajații de-acolo sunt testați? Când ne urcăm în mnijloacele de transport în comun, suntem convinși că șoferii, vatmanii sau ce-or mai fi, sunt cu testele la zi? Când sunăm la restaurante să ni se trimită mâncare gătită suntem convinși că acel bucătar va făcut testul? Când ne oprește polițistul să-i arătăm declarația pe proprie răspundere avem ceritudinea că domnul agent e testat? Și-atunci de ce-ar fi testați fotbaliștii, niște oameni care din 15 mai se vor antrena în aer liber și din iunie tot în aer liber vor juca?
A nu se încheia sezonul intern e un semnal de teamă asociată cu luarea poziției în genunchi față de niște zei apuseni, la a căror grație ne tot ploconim. A se învârti mingea, a fâșâi iarba, ar fi un semn că suntem vii și nenvinși. Trebuie să respectăm legea, dar o putem face și trăind.
