Episodul 5. Pirații contraatacă.
Personajele:
Răzvan Powerpoint – Șeful (federației).
Murgu – fost jucător de fotbal, actual selecționez.
Ciorchin – fost ziarist de sport, actual consilier pe probleme de aritmetică la federație.
Slujiță – fost om de fotbal, consilierul personal al Șefului.
Paznicul – naționalitate necunoscută, fost student în România, actual contrabandist (și chiar mai mult decât atât).
Nea Migi – El Însuși
Cuțu
Crama unei mânăstiri, la Muntele… Hai să zicem că nu ne interesează care munte. Nu, nu ne interesează. Într-un colț ferit de priviri indiscrete Nea Migi și Cuțu șușotesc printre butoaiele cu vin.
Nea Migi (uitându-se bănuitor în jur): Și când ziceai că pleacă păgânii ăia din port? (ușor enervat) Ți-am zis să stingi dracu lumânările, că ne văd săracii de călugări! Io n-am deloc încredere în popi. Păi ce fel bărbați sunt ăștia, dacă poartă fuste, ca femeile? L-ai văzut pe malacul cu barba până la brâu? Precis e gheu din ăla, care toarnă la DNA, că se ține toată ziua după Slujiță. Las’ că îi știu io pă ăștia!
Cuțu (mult mai relaxat decât stăpânul lui, sparge niște semințe): Stai liniștit, Măria Ta, că am aranjat tot. Am terminat de încărcat oile pe vaporul sirienilor și, în noaptea asta, îi rezolvăm și pe berbecuții de la federație. Le-am pus prafurile de la doctorul Orbescu în vin și acum sforăie ca purcelușii (rânjește). Mi-ar plăcea să le văd fețele când or să se trezească!
Nea Migi (hăhăie mulțumit): I-am aranjat pe fraieri! Parcă îmi pare rău doar de Slujiță, că e băiat respectuos. Unde-l pui acolo stă. După ce pleacă vaporul necredincioșilor, ne suim pe iahtul care l-am închiriat de la chitrosul de Gopos și mergem la Bibița, unde ne așteaptă Nea Nicu Zeamă, să-i ducem cadoul pentru ziua de naștere și să-i mulțumim că ne-a făcut lipeala cu Omar Hăisan. Între timp Agoniseală înregistrează actele la tribunal și până când ne întoarcem în țară… treaba-i gata!
Cuțu (lingușitor): Mare mai ești, Mãria Ta! Numai Mãriei Tale putea sã-i dea prin cap așa o tacticã genialã!
Nea Migi (umflându-se în pene): În sfârșit voi ajunge președinte, cum mi-a zis o vrăjitoare de la Lizeanu, când vindeam în Obor ciorapi turcești pentru femei. Că io m-am născut cu stea în frunte (se plesnește cu palma peste frunte) și asta-i pohta ce-am pohtit! După aia să vezi, bătatabă, cum ți-l aranjez io pe Paraipan de la armată, ăla cu procesele (râd cu poftă amândoi)… Șșșșt! Parcă am auzit ceva! Să ne tirăm, că începe rugăciunea de seară (cei doi se strecoară printre butoaie și ies din cramă).
– // –
Scena 2
În dimineața următoare, în cala unui vapor care pare să fi rămas moștenire din primul război mondial, printre lăzi și butoaie deteriorate, baloți de tot felul, oi, capre și alte orătănii lăsate oarecum libere, se vede un fel de coteț înalt și prevăzut cu un lacăt de dimensiuni apreciabile. În coteț au fost închiși Răzvan Powerpoint-Șeful, Slujiță, Ciorchin și Murgu. Din tablou lipsește Cosmin Cosma. În gălăgia infernală, făcută de animalele înghesuite într-un spațiu foarte strâmt, se disting din când în când strigătele și înjurăturile în mai multe limbi de pe puntea situată deasupra. Cocoțat pe o stivă formată din baloți de paie, un individ bărbos, foarte bronzat, cu o cicatrice impresionantă de-a curmezișul feței, se joacă, plictisit, cu un bici marinăresc. La brâu poartă un pumnal, într-o teacă bogat ornamentată. Din când în când le aruncă o uitătură cruntă prizonierilor.
Paznicul: Am fost la voi la Romania, tânăr eu, studiat medicină la voi, be dolari. Foarte frumoz la voi, femei venit la noi la camin, noi dat la ele geacă la blugi. Brins boliția la mine valută și brafuri, exbulzat și ajuns călăuza la oi. Buah! (plesnește din bici și rânjește sinistru) Acuma întors roată! Care face broblem la mine, harșșșt! (face un gest grăitor) Satâr gâtlej sau punem bohmba și zburat în lună ca hambasadoru’! (prizonierii tresar îngroziți)
Slujiță (tremurând ca varga): Ne iertați, efendi paznic, să trăiți, săru’ mâna, noi nu dorim să vă facem probleme, dar trebuie să fie o încurcătură la mijloc. Noi suntem reprezentanții federației de fotbal, nu refugiați. Nici măcar nu știm cum am ajuns aici!
Paznicul Mucles Al Slughița, că eu cunosc la tine de la internet. Ahntrenor căcărează, făcut de râs la Kuwait, Turkiye și la ghiauri Cipru și Banama. Eu barior investit sport, nu ca tine, trântor fotbal blahtist Tatajean-Pinalti! Dada, nu stat dejeaba la Romania, învățat hoțoman de la voi. Voi bobor terorist, distrus brobria țară, trebuie tot băgat balamuc! (plesnește iar din bici)
Răzvan Powerpoint-Șeful (își drege glasul, încercând să-și recapete demnitatea): Stimate domnule bodyguard, permiteți să vă atrag atenția asupra faptului ca trebuie să fie o confuzie pe undeva… noi nu reprezentăm fosta cooperativă din fotbalul românesc, dimpotrivă! Am lansat un genial plan de guvernanță care prevede…
Paznicul (trage hangerul din teacă și se repede răcnind feroce spre cușca prizonierilor): Aham!!! Gubern! Tu zis gubern! Stiut eu! Am zis la Mare Șef Omar că voi sunteți sluji gubern trimis să șpioneze la noi, dar el nu crezut! Acum aflat adevăr! Șeic va blăti regește la mine, iar voi bâldâbâc la rechini!
Ciorchin (intervine disperat): Nu, nu, nu! Noi nu guvern! Noi împotrivă la guvern! Guvern actual dușman la noi! Noi disidenți!
Prizonierii (în cor): Da, da! Disidenți!
Paznicul (ușor descumpănit): Ce-i aia bizindenți?
Ciorchin (sesizând ocazia de a schimba starea de spirit a adversarului): Di-si-denți! Adică opozanți, luptători împotriva regimului… (crezându-se inspirat) pentru libertate… Libertatea tuturor popoarelor asuprite! Împotriva imperialiștilor!
Paznicul (bănuitor): Libertate bintru boboare? Tu vrei să păcălești la mine? Nu cumva tu comunist? Tu șmecher, ha?
Șeful Powerpoint: Nu, stimate domn însărcinat cu paza și protecția. Noi dorim să eliberăm fotbalul și, mai ales, oamenii de fotbal de sub tiranie! De aceea și suntem aici! Dușmanii ne-au întins o capcană, într-o încercare disperată și total neprincipială de a scăpa în mod neregulamentar de noi! Dacă sunteți amabil să-l chemați pe superiorul dumneavoastră ierarhic, sunt convins că am putea lămuri situația confuză creată!
Slujiță (aparte): Șefu cred că ar trebui să încercăm cu o mică atenție, ceva… și la ăștia merge, că eu așa am scăpat de la ei data trecută, când mă căutau cu dronele prin deșert să mă dea la crocodili!
Șeful (preocupat): Și ce vreți să-i oferim, domnu’ Slujiță? Că banii pentru dezvoltarea sectorului juvenil i-am lăsat la hotel, în Grecia.
Murgu (se trezește cu greu, ținăndu-se cu mâinile de cap, fără să știe unde se află): Mamăăă… Ce durere! Zici că am tras liniuțe toată noaptea, ca pe vremea când mă angajaseră niște englezi…
Slujiță (cu ochii la ceasul de mână al lui Murgu): Evrika! Am găsit! Îi dăm ceasul lui Murgu, că pe ale noastre văd că ni le-au luat deja.
Murgu (clipind din ochi, înțelegând cu greutate ce se petrece în jur): Evita? Care Evita? Și care ceas?
Slujiță (profitând de faptul că paznicul strigă ceva la marinarii aflați pe puntea de deeasupra): Repede, Murgule, că n-avem timp! E o problemă de viață și de moarte! (îi trag nefericitului ceasul de pe mână)
Murgu (dezmeticindu-se): Aoleu! Ceasul meu de cadou!!! Îl țineam pentru la școala de antrenori, pentru Dom’ Profesor Blătulescu! Și unde suntem? Ce fel de crâșmă e asta?
Șeful (autoritar): Ssssst! Tăcere, că ajungem hrană pentru rechini! (zâmbind lemnos către paznic) Domnule manager de securitate în cală, vă rog să primiți în dar această mică, dar binemeritată atenție, din partea unor oaspeți recunoscători pentru maniera profesionistă și inspirațională în care vă faceți datoria (îi întinde ceasul paznicului)!
Paznicul (înșfacă obiectul oferit, cu un zâmbet larg): Aaaaaaa… Asta ciubuc la voi, ha? Bintru mine? Fromoz. (îl strecoară cu un gest expert într-un buzunar al surtucului) Mulzumesc, dar nu trebuia! (rânjește din nou) La mine tocmai încheiat tură pază. Frate Hassan care vine acum, muuuuult mai rău! Bătut cu sârmă ghimpată prizonieri mic dejun, prânz și seara, inclusiv la Ramadan! Bye-bye! (le face cu mâna un semn de adio, în timp ce urcă fluierând scările care duc pe puntea vasului; prizonierii se prăbușesc pe podea, demoralizați)
(va urma)
