Episodul 7. Drumul Oaselor.
Personajele:
Răzvan Powerpoint: Șeful.
Murgu – fost jucător de fotbal, actual selecționez.
Cosmin Cosma – fost jucător și selecționez.
Coana Mița Meinkampf – menajeră, cam trecută de floarea vârstei, fostă producătoare (asta după spusele ei, fără prea multe detalii).
Ciorchin – fost ziarist de sport, actual consilier pe probleme de aritmetică.
Slujiță – fost om de fotbal, consilierul personal al Șefului.
Comitetul (Executiv) – personaj colectiv aproximativ imaginar, format din reprezentanții unor microorganisme mai mult sau mai puțin vegetale.
Horațiu Giovanițoaia – baron scriitor și publicist.
Usturoiu – fermier de mare succes, fost arbitru internațional.
Vocea Prezidențială (sau Vocea, pur și simplu) – no comment.
Paznicul – naționalitate necunoscută, fost student în România, actual contrabandist (și chiar mai mult decât atât).
Nea Migi – El Însuși
Cuțu
Călugări în civil (și nu numai).
Alegători, bandiți, chelneri, invitați, amărășteni, public.
Undeva în plin deșert, în apropierea graniței dintre Iordania și Israel, o caravană traversează alene dunele de nisip. Închiși în coșuri mari, din nuiele împletite, Răzvan Powerpoint-Șeful, Slujiță, Ciorchin și Murgu atârnă de o parte și de alta a cămilelor care compun o parte din caravană. Șeful și Ciorchin par leșinați, sfârșiți de căldură și soarele arzător, în vreme ce Slujiță se agită în cușca improvizată, încercând să intre în vorbă cu paznicii. Doar Murgu doarme dus în coșul lui, cu un zâmbet mare pe față. Beduinii care îi însoțesc nu le acordă prea multă atenție, cu excepția mai vechii noastre cunoștințe, piratul însărcinat cu paza prizonierilor pe nava care i-a traversat Mediterana.
Paznicul (înciudat): Rău mai bedepsit Allah la mine, dacă ajuns traversez deșert bintru așa păgâni neputincioși ca voi. Măcar femei dacă erați, dădeam voi la schimb bintru 4-5 cămila, bucurat acasă familia, neveste.
Slujiță: Scuzați pentru intervenție, efendi căpitan…
Paznicul (enervat, plesnește din biciul de care nu se desparte niciodată): Eu civil, nu căbitan! Armată dușman la noi! La mine nu merge lingușeală, eu cunosc bine la tine Al Slughița, ahntrenor căcărează, făcut de râs la Kuwait, Turkiye și la ghiauri Cipru și Banama. Eu acasă blătit ahbonament Gigisport TV, așa că nu ține vrajeală!
Slujiță: Dar nu încercam să vă lingușesc, Înălțimea Voastră! Vreau doar să vă atrag atenția, pentru că păreți un om de onoare (îmi aduceți aminte de Tata Jean, Dumnezeu să-l ierte!), poate nu cunoașteți dar suntem oameni importanți la noi în țară. Puteți cere răscumpărare, sincer vă spun!
Paznicul (supărat de-a binelea): Dacă mai compari la mine cu ăla blatist Tatajean cooperativă, la tine sare imediat satâr gâtlej! Sau punem bohmba și zburat în lună ca hambasadoru’!
Slujiță (încercând s-o dreagă): Dacă vă este pe plac, să știți că nu avem nimic împotrivă să ne îmbrăcăm în straie de femei!
Paznicul (face un gest de lehamite): Gata! Discuție încheiat! Voi crezut șmecheri, dar nu ține! Ajungem la mare șeic Omar și el hotărăște soartă la voi. Pănă atunci mucles!
Din sens opus apare o altă caravană. Aflat în fruntea coloanei, călare pe un bidiviu splendid, un individ cu trăsături mai degrabă europene se oprește în dreptul prizonierilor. Își scoate turbanul, de sub care apare o claie de păr blond-argintiu. În mâna stângă ține o pălărie de floarea soarelui.
Blondul (scuipând cu voluptate semințele de floarea-soarelui, care par să îi placă foarte mult): Extraordinar, măh privitorilor! Adineaori m-am despărțit de Angelina Jolie, care a venit până aici, în deșert, tocmai din California, să-mi aducă niște mămăligă cu brânză de burduf, făcută cu mănuțele ei! Tocmai ce îi spuneam, înainte s-o trimit acasă la ea, că mă așteaptă publicul din Tel Aviv, românași de-ai mei, la o seară de lectură din Schiller și Goethe… Și uite cum mi-a ieșit publicul înainte!
Slujiță (surprins și fericit peste măsură): Maestrul Ilarion Piersic… tocmai dumneata… aici?!? Mi-a răspuns Dumnezeu la rugăminți! Pe dumneata te cuosc toți! Salvează-ne din ghearele piraților! Nea Migi din Pipera ne-a vândut ca pe oi, probabil vrea să dea o lovitură la federație… te rugăm fierbinte, nu ne lăsa!
Blondul (ca și cum nu l-ar fi auzit pe Slujiță): Măh, tu semeni cu Nicu Constantin în tinerețe! Extraordinară asemănare! Îmi aduci aminte de o șușanea pe litoral, prin 1985, când ne-au furat admiratoarele autocarul ca să nu putem pleca din Costinești! A trebuit să ne luăm bilete la tren și… ce să vezi? (Slujiță face ochii mari) A venit ditamai Orient Expresul să ne ia! Când a plecat trenul din gară, la Costinești era atunci o gară mai mare decât aia din Frankfurt, a plecat cu toate femeile din stațiune, că se legaseră nebunele cu părul de ușile vagoanelor! Hai mai bine să vă dau câte un autograf, măh, să vă lăudați acasă, la muieri, că m-ați cunoscut (scoate dintr-o desagă fotografii gata semnate).
Slujiță (cu lacrimi în ochi): Domnu Piersic, maestre, vă rog, ascultați-mă! Suntem prizonieri, am fost trădați! Este cu noi și președintele federației, Răzvan Powerpoint! Și Murgu briliantul! Nu știu ce vor pirații să ne facă! Vorbiți cu ei, explicați-le că putem plăti, poate îi convingeți, poate plătiți chiar dumneavoastră și vă vom da înapoi întreit, din fondurile europene pentru criză!
Blondul (schimbare evidentă de atitudine, după ce au fost introduși banii în discuție): Aaaaa… păi de unde bani, măh ciocoflenderilor? Noi, artiștii, o ducem greu de pe azi pe mâine, nu vezi pe unde am ajuns să umblu ca să fac rost de o diurnă? Vorbiți cu Rebengiuc, să vă dea el, are contract la teatru, bașca pensia! Hai că mă grăbesc, măh privitorilor, că vine și Donald Trump la spectacol, ne avem ca frații de când i-am făcut lipeala cu cea de-a treia nevastă, care mi-e și verișoară de-a doua! Gata, am ieșit, aplaudați-mă! (caravana Blondului se îndepărtează cu repeziciune)
Slujiță (doborât de refuzul compatriotului): Până aici ne-a fost… cine știe ce ne va rezerva viitorul…
(va urma)
