Fanii lui Dinamo n-au avut timp să se gândească la carantină, la covid19, pentru că de la plecarea lui Uhrin jr, patronul echipei, Ionuț negoiță, a avut aproape zilnic marfă pentru presă, nu neapărat de calitate, foarte multe baliverne și celebrul club scos la tarabă, ca la alba-neagră: dai un euro și poți câștiga milioane. Dar ca să câștigi milioane, mai dai câteva milioane, nu multe, 3,5, încă unul, mai dai încă unul și ceva, cam la 5,7 milioane de euro și Dinamo e echipa ta de azi.
Bine, bine, dar până la vânzarea către spanioli, feroezi, beninezi, paraguayeni, japonezi sau chiar către domnul șeic, cum a zis un om din staff-ul lui Dinamo, să nu uităm un aspect important. DDB, gruparea fanilor, care strânge bani pentru salvarea clubului și care plătește salarii, care se zbate la propriu. Și Negoiță le-a dat 10% din acțiuni, că trebuia să fie și o formă legală. Tot Negoiță, de bun ce este, pentru a poza într-un apropiat al fanilor, îi face papagali pe posibilii investitori spanioli, ba chiar îi și întreabă pe suporteri dacă să-l vândă cu 400.000 de euro pe Ricardo Grigore, “Rici”, cum îl alintă toată lumea, acum nu știm dacă e Ritchie sau Richie Rich, dar ne pierdem în detalii.
Și fanii spun sus și răspicat: “Nea Nego-Gol sau cum i-or spune ei, Nea Coaniță, clar îl alintă și ei, ca pe Rici, nu mai vindem valorile, tinerii de perspectivă trebuie să crească!” Oooooooooooook, până aici toate bune și frumoase. Doar că acum vine faza cea mai amuzantă. Negoiță, care probabil nu mai știe exact când a virat ultimii bani către club, că salariile le-au plătit tot cei din DDB, le spune fanilor să facă rost de bani în continuare pentru a plăti datoriile către Stat, să aducă bani în club. Asta e excepțională, în condițiile în care suporterii au doar 10% din acțiuni și adună bani de la toată lumea, de la foste glorii, de la fotbaliști proveniți de la rivale, ba chiar îmi spuneau unii suporteri cu o situație financiară medie, că au dat câte 400-500 de lei și așteaptă să vadă dacă se salvează echipa.
Știți cum e asta cu 10% acțiuni și Negoiță să le spună să aducă bani, pentru a plăti datoriile către Stat? De fapt, Negoiță pare că deține o garsonieră confort 3, într-un cartier mărginaș, fără ieșire la vreo gură de metrou, chiar dacă Dinamo are ieșire la Ștefan cel Mare, aici vorbim de garsonieră. Patronul lui Dinamo, expert în imobiliare, îi dă unui Geangavelea 10% din garsonieră, după care îi spune: “Fii atent, garsoniera e tot pe numele meu, e luată pe 30 de ani, întreținerea e neplătită de 20 de ani, așa că trebuie să faci repede rost de bani, să achiți datoriile, apoi plătești și ratele până la final. Nu-ți garantez că garsoniera va rămâne a ta, dar adu repede banii ăia”.
Totuși, cu tot cu rate plătite și bani aduși din altă parte, mi-e cam teamă că vine executorul judecătoresc și aplică falimentul și cam aceeași poveste se aplică și-n cazul lui Dinamo. Culmea, tot Negoiță are și clubul pe mână, nu doar garsoniera.
Negoiță a fost tot timpul un găinar. Unul gen Matrioșka: îi scoți capacul și în interior descoperi un găinar și mai mic. În loc să ridice clubul, ducându-l către o oarecare performanță, treabă care i-ar fi permis să facă tranzacții la un nivel mai înăltuț, el a preferat să ia cu un leu și să vândă cu un leu și cincizeci de bani, crezându-se afacerist, în felul ăsta. Să-l vinzi pe Mevlja, de pildă, sub un milion de euro, în timp ce Craiova lui Rotaru îl vinde pe Screciu la Genk cu două milioane, asta denotă un habarnism total în fotbal. Și meschinărie tipică de găinar. Dar și cinism față de tot ceea ce înseamnă brandul Dinamo. Să ai nesimțirea de a băga clubul în insolvență exact înaintea unei participări europene, să-i vinzi un titular din apărare( Nedelcearu) exact înaintea unui derby și să-l alungi pe Gnohere la rivală, tot pe o sumă ridicolă, asta o faci numai dacă te numești Negoiță!