Episodul 8 – Viziunea divină.
Personajele:
Răzvan Powerpoint: Șeful.
Murgu – fost jucător de fotbal, actual selecționez.
Cosmin Cosma – fost jucător și selecționez.
Coana Mița Meinkampf – menajeră, cam trecută de floarea vârstei, fostă producătoare (asta după spusele ei, fără prea multe detalii).
Ciorchin – fost ziarist de sport, actual consilier pe probleme de aritmetică.
Slujiță – fost om de fotbal, consilierul personal al Șefului.
Horațiu Giovanițoaia – baron scriitor și publicist.
Usturoiu – fermier de mare succes, fost arbitru internațional.
Paznicul – naționalitate necunoscută, fost student în România, actual contrabandist (și chiar mai mult decât atât).
Nea Migi – El Însuși
Cuțu
Călugări în civil (și nu numai).
Alegători, bandiți, chelneri, invitați, amărășteni, public.
După-amiază liniștită în Principatul Monaco. Îmbrăcați în combinezoane vărgate, Nea Migi și Cuțu mătură pe aleile din jurul cazinoului din Monte Carlo, sub atenta supraveghere a unui polițist local. Cuțu este însărcinat cu măturatul, în vreme ce Nea Migi îi dă indicații prețioase, purtând cu fală un fel de făraș cu mâner telescopic.
Migi (ținând fărașul în așa fel încât Cuțu să nu reușească să împingă gunoiul în el): Uite de-aia nu-mi place să mai stau la palat! Am intrat și noi ca turiștii de la televizor, să vedem ce au ăștia în casă, am băgat câte ceva prin buzunare și gata! Au început să sune sirenele ca în timpul războiului, de ziceai că ești în filmele lui Nicolaescu! Păi ce-am făcut, bătatăbă, ce-am făcut? Am luat și noi 200 de bomboane de pe masă că ne era foame. Nu de-aia erau acolo?
Cuțu (obosit si resemnat, se așează pe bordura trotuarului, urmat de Nea Migi): Așa e, Boss Măria ta, ai luat bomboanele și ciocolățile, da’ problema e că le-ai luat cu bolul aurit cu tot! Că de-aia ne-au arestat, cică oala e din astea de muzeu, moștenire de familie. Oala ca oala, cred că și sabia reușeam să o strecurăm afară, da’ tot nu pricep de ce ai tras de tabloul din hol, ăla cu mustăciosul. Doar ți-am zis că nu-l putem căra. Era de zece ori cât noi doi la un loc!
Migi: Păi vezi că n-ai minte. De-aia nu pricepi niciodată nimic și ai ajuns să-mi aduci țigări de la Buggy Bar! Cum le-am spus și fariseilor la secție, am luat tabloul așa, de model, să-mi facă Nea Ilie, ăla cu piticii de grădină, o icoană la fel, călare pe armăsar alb și cu crucea lui Hristos în mână. De unde era să știu că judecătorii de aici sunt păgâni și mă condamnă pentru că vreau să dau slavă lui Hristos?
Cuțu: Păi și pe procuror de ce a trebuit să-l ameninți că te duci la el acasă, în Franța, cu băieții din Berceni? Sau că o iei pe nevastă-sa la puncte-puncte și el să se uite? Ți-am spus că strainii nu prea știu de glume. Se vede că nu ești umblat prin lume, să mă ierte Măria Ta!
Migi (înciudat): Bine că ești tu umblat, bă săracule. Uite ce mare brânză ai făcut în viață! Și acuma pe unde scoatem cămașa? Trei luni au zis israeliții ăștia că o să dăm la mătură (de fapt o să dai tu, că eu am altă treabă), poate trece, Doamne ferește, vreun ziarist de-al meu de la Migisport pe aici să mă mai fac și de râs acasă! Iuda aia de Agoniseală nu răspunde la telefon, pe Lache l-am lăsat la Sfântul Munte să se lepede de păcatul malahiei (scuipă amândoi în sân și se închină de trei ori), pe Mimi nu știu de unde să-l iau, cică l-au fugărit niște câini în jurul stadionului…
Cuțu (gânditor): Poate tot Nea Nicu Zeamă de la Ibița să ne scoată din maro…
Migi (panicat): Ce-ai făcut, bătatăbă, ai tras ceva pe nas, ai ajuns prăjit la cap ca Murgu? Te-ai tâmpit de tot? Cum să afle Nea Nicu Zeamă că m-au prins iar gaborii? Vrei să-mi stric de tot imaginea?
Cuțu: Aș putea să vorbesc cu un văr de-al meu din Slatina, parcagiu pe aici, să-l anunțe pe Nea Horațiu Giovanițoaia…
Migi (scoate o pungă de semnițe din buzunar): Nțțț… nu vreau să știe ăla, e gură spartă și mă toarnă la vărul Giancarlo, află toată familia că m-au băgat iar la pușcărie. Și oricum e ramolit rău Giovanițoaia, pe urmă nu mai scap de el, iar o să se țină după mine să-i dau bani ca să se ducă la biserica lui Maradona, să-i aprindă o lumânare. Numai Dumnezeu ne mai salvează! (se închină de mai multe ori)
Brusc, fără niciun avertisment, o sferă de lumină orbitoare coboară din văzduh până la nivelul trotuarului pe care s-au așezat cei doi. O voce tunătoare țâșnește dinspre sferă, băgându-i în sperieți pe Migi și Cuțu.
Vocea Divină: M-ai chemat, dragă Migi?
Migi (cade în genunchi și se închină frenetic): Doamne-Doamne? Tu ești?
Vocea Divină: Eu, dragă Migi… Ce poftești? Dar repede să-mi răspunzi, n-am vreme de taclale.
Migi (siderat, încercând să-și vină în fire): Doamne-Doamne, iartă-mă pe mine, netrebnicul (da’ să știi că nu sunt băiat rău)! De mult am vrut să Te întreb, m-am și certat cu niște călugări pe treaba asta, Dumneata porți barbă, ca intelectualii ăia care mă înjură pe mine toată ziua?
Vocea Divină (ușor mâniată): Migi… nu te juca… răbdarea mea are o limită!
Migi (smerit): Bine, Doamne-Doamne, aș fi vrut să Te mai întreb și ce ne facem cu gheii ăștia, că parcă s-au înmulțit în ultimii ani, da’ nu vreau să Te mai supăr. Ajută-mă să scap de aici, că mă așteaptă treburi importante la federație! Dacă mă scapi jur să mai dau un milion-două la mânăstiri și încă vreo două-trei sute de euroi la săraci, când mai vine televiziunea să filmeze!
Vocea Divină (crescând în intensitate): Să nu crezi că mă poți păcăli, biet păcătos ce ești! Ai mare noroc că îmi ești de folos încă, altfel te transferam la echipa adversă cu mult timp în urmă. Da, te voi ajuta să ajungi ce-ți dorești, în cele din urmă, dar să nu te culci pe o ureche. Deocamdată te las aici, să-ți ispășești pedeapsa lumească. O meriți!
Migi (speriat, dar mulțumit): Sărut dreapta, Doamne-Doamne! Nu vei regreta! Promit să mă îndrept și să nu mai păcătuiesc!
Vocea Divină (îndepărtându-se, odată cu sfera luminoasă): Desigur… Hahahaha! Tot mincinos ai rămas, dragă Migi. Ai noroc că am o slăbiciune pentru păcătoși… Adio!
…………………………..
Celula din arestul poliției monegasce, în care dorm Nea Migi și Cuțu. Migi se trezește brusc, lac de sudoare. Îl scutură pe Cuțu, care deschide ochii îmbufnat.
Cuțu (cu vocea adormită): Ce e, Boss Măria Ta? Ai visat iar nașpa?
Migi (cu ochii strălucind, ca și cum ar fi avut revelația vieții): Bătatăbă… știi ce am visat io? L-am visat pe Doamne-Doamne, care mi-a aprobat planul de preluare ostilă a federației! De acum înainte nimic nu ne mai poate opri!
(va urma)
