De fiecare dată când mai trece un an peste revista noastră nu facem altceva decât să anunțăm în numărul aniversar, prin câteva rânduri, și nu că ne-am gândit vreodată că cine știe cât mai durează! Când am început treaba, cu IlfovSport, am și spus că testăm un pic piața, să vedem cum merge o revistă de sport în jurul Bucureștiului, iar dacă suntem mulțumiți, după 3-4 ani o facem națională. Ne-am ținut de cuvânt și nu ne-am dezamăgit cititorii. Ne cerem scuze că în perioada pandemiei revista nu a apărut pe piață, dar promitem că în luna iulie, chiar la început, 2 iulie, cum v-am obișnuit, vom veni cu un nou număr 100% Sport.
Primul număr trebuia să apară la 2 iunie 2012, însă erau alegerile locale, așa că am spus că nu vrem să ne asocieze lumea cu vreo pomană electorală, așa că am amânat lansarea la 11 iunie, iar azi se împlinesc 8 ani!
Cu toate chioșcurile închise, într-o țară care stă mai greu la capitolul citit presă, mai ales pe print, ne-am gândit că vom scoate revista doar pentru noi, să le-o trimitem rudelor și să ne batem cu pumnul în piept că rezistăm. Sunt costuri destul de mari, iar 100% Sport nu a avut niciodată sponsorizări de la companii de stat, n-a umblat cu jalba-n proțap că nu vin bani din reclamă pentru proiecte serioase, ne-am văzut de drum și, după posibilități, am scos-o la capăt lună de lună. Nici nu-mi vine să cred c-au trecut 8 ani, dar să știți că a fost ușor.
Și o să vă explicăm de ce: în primul rând, șeful nostru, Cristi Manea, nu a făcut pe românul autosuficient, a ascultat de echipa editorială, a înțeles că una înseamnă presă, alta înseamnă marketing și că acolo unde nu te pricepi, e bine să te sfătuiești. Apoi, l-am cucerit foarte repede, cu o echipă experimentată. Când i-am arătat CV-urile lui Florin Ardelean, Marian Burlacu, Daniel Nazare, Răzvan Toma, Adi Munteanu, apoi am reușit să-l aduc în echipă pe marele Cristian Țopescu, apoi să-i conving pe Emil Grădinescu, pe Viorel Grigoroiu, oameni din TV, să mai scrie câte un editorial, Cristi Manea și-o fi spus: “Bă, ăștia nu-s țepari, ăștia-s ziariști care-și văd de treabă! Și nu sunt deloc scumpi, că fac totul din plăcere!”
Bine, așa credem noi c-a fost în acești 8 ani. Chiar dacă prin redacție mai aveam și câte un George Best, care dădea vina pe utilități, nu pe nopțile în care licorile bahice se amestecau, că na, uneori mai torni suc din struguri, că așa făcea și marele Best. Cumva, ne-a plăcut să tragem de la copii și de la juniori, ne mândrim că l-am dat cu fundiță roșie, la pachet frumos, pe Mihai Andrieș la Federația Română de Fotbal, pe Andreea Visu la ProSport. Doamne, când a venit la prima ședință cu un CV, era așa micuță, cu o voce pițigăiată și plină de emoții, eu i-am dat testare ca la școală, am văzut că scrie atât de curat, că știe fotbal, apoi i-am zis: Ești angajată! Azi, Andreea Visu e la ProSport, dar am păstrat-o cu eforturi mari, e greu cu vedetele! Cel mai rău ne pare că n-a rămas Mădălin Munteanu, un copil adus din PR, care ne-a scris cu tupeu că vrea să reușească în presă. Mădălin era genul de artist neînțeles, o cultură fantastică, un om care ne învăța pe ăștia hodorogi, cum e cu social media, cum să folosim franceza în texte despre Turnu-Măgurele, Ștefănești, chiar dacă pe tabelă scria mare: “Gol marcat de ȚIGANU!”. Mădălin a ajuns scriitor, nu știm dacă l-am inspirat noi, dar tare grele sunt ședințele fără el. Îl avem și pe Ionel Luțan, el umple site-ul zi de zi, plus corespondenții din țară, cei mai buni, Ionuț Coman, Alex Vârtosu, Cornel Biholari, Adi Marica și Narcis Pohoață. Îi mulțumim și tânărului Cătălin Weinmuller, de la Cluj, care a debutat cu noi, dar a ales alt drum. Bine, veți spune că a fost doar lapte și miere…am avut și un personaj demn de filmele western, Jonathan Feather, dar ca-ntr-un spaghetti western a ieșit ceva din piesa lui Nancy Sinatra, s-a auzit bang-bang și am răsuflat ușurați. Happy-end-urile există, să știți!
Vă dați seama, l-am adus și pe Alin Buzărin! A fost fix cum Milan s-a bucurat că l-a transferat pe Zlatan. Și dacă ești în metrou, textele lui Buzărin le arunci pe site sau în revistă în secunda 2, bine, e imposibil să pui textul lui fără să-l citești, atât de bune sunt. Și nu exagerez că-i consătean, din Craiova mea, o știți cu toții. Vă întrebați de ce arată așa de bine revista? Primul template a fost opera lui Adi Munteanu, pe când era IlfovSport, apoi l-am adus pe singurul layouter cântăreț, chitarist și motociclist, Alex Florescu. Evident că l-am avut și pe cel mai bun conducător de fotbal dintre ziariști și cel mai bun ziarist dintre conducătorii de fotbal, Marcel Pușcaș, care a scris jumătate de an, după care a candidat la FRF. Mai bine rămânea la noi!
Și noi am învățat, și am tot învățat că nu trebuie să scriem pentru noi, că nu suntem atât de importanți, că produsul e pentru voi, pentru toți cititorii, pentru toți cei care ne mai dau un like sau ne mai cumpără o revistă, apoi ne trimit fotografii cu ea. Și vom învăța și de azi, indiferent de cât de greu va fi, să scriem o revistă strălucitoare, așa cum este și pasiunea noastră! Vă mulțumim și hai la mulți ani, 100% Sport!
