Am spus întotdeauna că FCSB trebuie să fie socotită, moral măcar, continuatoarea Stelei pentru că ea, FCSB, a ținut focul viu după preluarea clubului de la Armată, via V. Păunescu. Numindu-se chiar STEAUA o vreme, a dus aceste litere în bilele tragerilor la sorți de la UEFA, a câștigat titluri naționale și Cupe, a jucat cu Real Madrid CF, a fost la câteva secunde de o finală de Cupă Europeană. În acel timp, coloneii care astăzi vor să-și așeze cazarmamentul pe noul stadion, se bucurau la victorii și prin cap nu le trecea că vor înființa și ei un departament de instruire fizică, incapabil să urce, de vreo trei ani încoace mai sus de liga a patra, deși s-au cheltuit milioane de euro.
O vreme, Gigi Becali a părut că înțelege ce-a preluat. I-a omenit pe foștii mari campioni de la Sevilla, i-a luat chiar într-o deplasare în orașul andaluz, i-a dus pe stadionul gloriei lor și a noastre, a tuturor românilor. De-atunci a trecut mai bine de un deceniu și majoritatea campionilor europeni s-au depărtat de structura sportivă care nu mai e nici ea echipa din Ghencea, ci din Berceni. Singurul om care gira legătura cu trecutul glorios antedecembrist rămăsese Helmut Duckadam.
Dacă-l victimizăm și-l canonizăm pe fostul mare portar care a hotărât să iasă din peisaj după ce i s-a ajustat semnificativ nu doar importanța în club, ci și simbria, greșim. Helmut a comis și el erori, având de multe ori impresia că rolul său nu e doar decorativ. Când a încercat să se implice în viața echipei, i s-au retezat imediat aripile, a fost pus la punct și i s-a zis că menirea lui nu e de a da sfaturi, ci de a merge la tv să propovăduiască politica clubului, s-o laude sau măcar să încerce s-o explice chiar și atunci când era fundamental greșită. Sau, mai ales atunci.
Conflictul de interese a apărut atunci când în sertarul biroului lui Helmut, acolo unde stătea contractul cu FCSB, a fost așezat și contractul cu postul tv cel mai influent de pe piață. Nu e singurul caz semnalat în ultimii ani. Au existat și încă există oameni care au fost concomitent oficiali ai unor cluburi și analiști de studio. Incompatibilitate morală limpede, măcar prin faptul că nu poți fi plătit pentru același lucru din două părți.
Probabil însă că acest dublu standard ar fi continuat în cazul lui Duckadam mult și bine dacă dinspre FCSB nu i s-ar fi impus noi norme de distanțare socială față de echipă și un rol tot mai marginal în viața acesteia. Concomitent cu diminuarea drastică a retribuției. E cel mai clar semn că nu mai e nevoie de tine și că oamenii abia așteaptă ca gestul suprem să-l faci tu, pentru a nu fi puși ei în postura de a te da afară, pur și simplu, pe omul cu numele cel mai sonor din întreaga istorie a Stelei.
Cum maestrul Gigi face economii și așteaptă să-i vândă pe Man și pe Coman cu milioanele pe care le visează doar el (n-ai cum să iei niciodată banii ăștia dacă tu nu iei campionatul de cinici ani, iar de vreo doi nu mai calci prin grupele europene, nu-ți ia nimeni jucătorii pe banii doriți de tine doar pentru că au dat niște goluri cu Clinceniul) despărțirea de Duckadam sigur nu-l va afecta prea mult, ba încă îi va păstra în buzunar acei amărâți de două mii de lei cu care-l plătea pe uriașul portar, la propriu și la figurat.
Dar ce nu înțelege Gigi este că despărțindu-se de Duckadam, depărtează practic FCSB-ul de tot ce înseamnă istoria Stelei. Face din această echipă doar un conglomerat de consoane care nu poate lua campionatul și care nici măcar nu mai luptă să-și recâștige identitatea, pentru că se simte excelent și așa. Nu mai au nicio valoare ”personalitățile”, chiar patronul a spus-o.
