Miercuri seara, între orele 20-22, am asistat în fața tv-ului la una dintre cele mai urâte finale din istoria Cupei României, demnă de tribunele goale din jur de la „Ilie Oană”, diferența făcând-o un tonto-gol, autorul lui fiind Dimitrov, chiar dacă pe tabelă și în cronici a apărut numele lui Man. Nu se poate spune că a câștigat echipa mai bună, ci că a pierdut echipa mai slabă. De altfel, aceasta a fost ideea întregului traseu al FCSB-ului din această ediție. Adversarii săi s-au cam bătut singuri. Sepsi a fost o cruntă dezamăgire, ridicându-se prea puțin la nivelul a ceea ce ar fi trebuit să însemne statutul de finalistă. Astfel, FCSB , un chior în țara orbilor, a demonstrat că și atunci când are ghinion… are noroc. Căci într-un sezon mizerabil, când a avut o prestație constant penibilă, a reușit totuși să cucerească un trofeu. Chiar dacă a fost cea mai jenantă din cele 23 de cupe adjudecate de-a lungul timpului de roș-albaștrii, rămâne totuși un trofeu și peste ani doar curioșii vor afla despre felul în care a fost obținut.
De această dată Sebastian Colțescu, debutant la o finală, nu a mai fost oaia neagră a meciului, chiar a fost reținut în a acorda cartonașe și atunci când s-ar fi impus, dar în cele din urmă tot i-a fost dat să arate un cartonaș roșu, însă cât se poate de justificat. Bouhenna, recepționerul acestuia, care mai este și căpitanul echipei, n-a făcut decât să-l completeze armonios pe colegul său Dimitrov, în a oferi pe tavă (involuntar, nu fac vreun apropo) această cupă adversarei. Înainte ca cei de la FCSB să ridice trofeul, ar fi trebuit să-i arunce în sus și apoi să-i prindă în brațe și pe cei doi, în semn de recunoștință. Revenind la arbitraj, concluzionând, Colțescu nu a strălucit, dar nici nu a stricat meciul, cum face de obicei. Ca să fim malițioși, el nu prea a mai avut loc, l-au stricat alții înaintea lui. De remarcat însă câteva decizi dificile la ofsaid luate corect de cei doi asistenți.
Bizare manifestările de bucurie extremă ale unora dintre conducătorii roș-albaștrilor, dacă ne amintim că nu cu mult timp în urmă spuneau despre acest trofeu că este unul al „loserilor”. Ce-i drept, FCSB au fost în acest sezon niște „loseri”.
Cupa României devine astfel prima competiție dusă la capăt în condiții de covid 19 de conducătorii fotbalului românesc, pentru că ceea ce s-a făcut cu Liga 3 din condei, nu se poate numi finalizare. Însă cele întâmplate atât cu portarul Andrei Vlad după prima manșă a semifinalei de cupă Dinamo – FCSB, cât și cu István Fülöp care nu a putut juca finala, arată încă o dată cât de diletanți și de lipsiți de un simț al răspunderii sunt cei care astăzi controlează decizional fotbalul autohton.
